Decizia Nr.1271 din 29.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 şi ale art. 720⁸ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combinatul Agroindustrial Olari“ - S.R.L. din comuna Olari, judeţul Arad, în Dosarul nr. 8.785/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.024D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.785/55/2010, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 şi art. 720⁸ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combinatul Agroindustrial Olari“ - S.R.L. din comuna Olari, judeţul Arad, întro cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că art. 300 alin. 1 şi art. 720⁸ din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2) raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 21 alin. (3) şi art. 129, deoarece conferă caracter executoriu hotărârilor judecătoreşti care nu au caracter irevocabil, încălcând principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, principiu ce reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se arată că dreptul la un proces echitabil presupune parcurgerea tuturor etapelor procedurale, iar existenţa posibilităţii executării unor hotărâri judecătoreşti în condiţiile neepuizării căilor de atac goleşte dispoziţiile art. 129 din Constituţie de orice conţinut.Se apreciază că art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) deoarece stabilesc drept unic criteriu de acces la justiţie situaţia financiară a contestatorului. Totodată art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât debitorul nu are posibilitatea de a formula contestaţie la executare şi de a obţine eventual suspendarea provizorie a executării silite anterior înfiinţării popririi.Judecătoria Arad - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi liberul acces la justiţie, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 20 şi art. 129 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 şi art. 720⁸ din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 300 alin. 1: „Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.“;

– Art. 403 alin. 1-3: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului. Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.“; – Art. 454 alin. 1: „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.“;

– Art. 720⁸: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 20 alin. (2) privind principiul priorităţii dreptului comunitar faţă de dreptul intern, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: În privinţa criticii de neconstituţionalitate ce vizează lipsa caracterului suspensiv de executare a apelului formulat împotriva hotărârilor prevăzute de teza întâi a art. 720⁸ din Codul de procedură civilă, Curtea, în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 897 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 14 octombrie 2008, a stabilit cu valoare de principiu că o atare soluţie legislativă a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Legiuitorul este deci îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept. Curtea, cu acelaşi prilej, a mai arătat că art. 720⁸ din Codul de procedură civilă dă expresie principiului celerităţii în ceea ce priveşte executarea hotărârilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferenţiat pentru părţile unui litigiu comercial, precum şi că, în ipoteza admiterii apelului şi a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării, etapă procesuală în care îşi va putea formula toate apărările pe care le consideră necesare, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil. Aceste considerente sunt valabile atât în privinţa art. 720⁸, cât şi mutatis mutandis în privinţa art. 300 din Codul de procedură civilă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport de art. 21 din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, atâta vreme cât dispoziţiile de lege criticate constituie norme de procedură ce reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 403 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă prin raportare la critici similare, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 278 din 24 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 1 iulie 2011, şi a reţinut că acestea reprezintă norme de procedură care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Curtea a mai reţinut că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, aşa încât instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici de încălcare a dreptului la apărare. În ceea ce priveşte pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauţiunii, de natură să permită săvârşirea de abuzuri de către judecător, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte, care nu are atribuţii de legiuitor pozitiv. În fapt, însă, judecătorul este ţinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale dreptului la apărare. Cu privire la dispoziţiile art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut, de exemplu prin Decizia nr. 463 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 20 mai 2010, că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, acestea având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printrun titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului, însă, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. În consecinţă, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului nu contravine art. 21 din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1, art. 403 alin. 1-3, art. 454 alin. 1 şi art. 720⁸ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Combinatul Agroindustrial Olari“ - S.R.L. din comuna Olari, judeţul Arad, în Dosarul nr. 8.785/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin