DECIZIE   Nr. 1263 din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 781 din 23 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                       - preşedinte

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                             -judecător

Mircea Ştefan Minea                  -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Afrodita Laura Tutunaru             - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romi Ciprian Venţer în Dosarul nr. 733/255/2009 al Judecătoriei Marghita.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 733/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romi Ciprian Venţer.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, precum şi ale prevederilor art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în aplicarea textelor contestate procurorul a apreciat în mod eronat că învinuitul îşi poate face singur apărarea, atâta vreme cât acesta nu a frecventat cursuri şcolare, neştiind să scrie sau să citească. Actuala reglementare ce permite organului de urmărire penală să aprecieze, de la caz la caz, dacă învinuitul sau inculpatul îşi poate face singur apărarea contravine dispoziţiilor privind garantarea dreptului la apărare, celor potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, precum şi celor referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Marghita opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a inculpatului, care au următorul conţinut: „Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauza ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 550 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 1 iunie 2009, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, reţinând că reglementarea potrivit căreia organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază cu privire la asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului, în ipoteza în care acesta „nu şi-ar putea face singur apărarea", nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci constituie, de fapt, o măsură de protecţie a învinuitului sau inculpatului.

De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 61 alin. (1) nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romi Ciprian Venţer în Dosarul nr. 733/255/2009 al Judecătoriei Marghita.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru