DECIZIE Nr.
1260 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 732 din 3 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Gheorghe Iordan în Dosarul nr. 462/36/2009 al Curţii de
Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, autorul excepţiei Gheorghe Iordan a depus
concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei, în sensul că art. 35
din Codul de procedură penală este neconstituţional în măsura în care atragerea
competenţei instanţei superioare în grad conduce la pierderea căii de atac
ordinare a apelului (ori a unei căi de atac) pentru subiecţii procesuali în
privinţa cărora competenţa de drept comun le conferă acest drept.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 noiembrie
2009, pronunţată în Dosarul nr. 462/36/2009, Curtea de Apel Constanţa -
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Iordan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi art. 53 alin. (2) restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi numai în măsura în care atragerea competenţei instanţei
superioare în grad conduce la pierderea căii de atac ordinare a apelului pentru
subiecţii procesuali în privinţa cărora competenţa de drept comun le conferă
acest drept.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie, fără a-şi
argumenta poziţia, opinează că dispoziţiile art. 35 din Codul de procedură
penală sunt neconstituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 35 din Codul de procedură penală cu denumirea
marginală Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate, careau
următorul conţinut:
„In caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă
competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine,
potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate
faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă
competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor
instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine
instanţei superioare în grad.
Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta
militară, competenţa revine instanţei civile.
Dacă instanţa militară este superioară în grad,
competenţa revine instanţei'civile echivalente în grad cu instanţa militară.
Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne
dobândită instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a
determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea
procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.
Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea
unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care
acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor
instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine
instanţei superioare în grad."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 206/2004, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, Curtea a
statuat că stabilirea competenţelor instanţelor judecătoreşti, inclusiv în caz
de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului,
iar acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procedurale, fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se
circumscrie cadrului constituţional.
Totodată, Curtea a reţinut ca prevederile criticate nu
conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în
drepturi înscrise în art. 16 din Constituţie, iar situaţia juridica a anumitor
categorii de persoane justifica aplicarea unui tratament diferit, în scopul
unei mai bune înfăptuiri a justiţiei. De altfel, Curtea a statuat în
jurisprudenţa sa că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi
între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor
drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic
asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se
justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite
categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Curtea a mai constatat, de asemenea, că textele de lege
criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, câtă vreme accesul
liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea părţilor de a se adresa
instanţei de judecată şi de a declara recurs împotriva hotărârii instanţei de
fond, exercitarea dreptului oricărei
persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime nefiind îngrădită prin stabilirea unei singure
căi de atac (recursul). In acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în mod
constant în jurisprudenţa sa că accesul la justiţie nu presupune, în toate
cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac
prevăzute de lege. Faptul că nu se poate folosi, în cauză, calea de atac a
apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere
dispoziţiile art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în
acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate de art. 3859 din Codul de procedură penală, iar
instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
In sfârşit, Curtea a mai reţinut că prevederile
criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile
art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea
inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite
prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil,
condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă
instanţă de către curţile de apel.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Gheorghe Iordan în Dosarul nr. 462/36/2009 al Curţii de
Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru