DECIZIE Nr.
1253 din 7 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 si art. 1541 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 774 din 18 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil,
excepţie ridicată de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr.
5.751/325/2009 şi nr. 5.730/325/2009 ale Judecătoriei Timişoara, precum şi în
Dosarul nr. 5.749/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării
dosarelor nr. 967D/2010, nr. 968D/2010, nr. 1.058D/2010 şi nr. 2.888D/2010, având
în vedere obiectul identic al acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 968D/2010, nr. 1.058D/2010
şi nr. 2.888D/2010 la Dosarul nr. 967D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 26 ianuarie 2009 şi 28 ianuarie
2010, pronunţate în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 şi nr.
5.730/325/2009, precum şi prin Incheierea din 19 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.749/325/2009, Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş -
Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, excepţie
ridicată de Chiarotto Tiziano cu ocazia soluţionării unor acţiuni civile având
ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 1073 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât „dau naştere
arbitrarului, instanţele, în mod subiectiv, având posibilitatea de a alege
între obligarea debitorului fie la îndeplinirea obligaţiei, fie la dezdăunare,
neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor". In ceea ce priveşte
prevederile art. 1541 din Codul civil, apreciază că acestea sunt
neconstituţionale în măsura în care se solicită mandatarului să remită
mandantului chiar şi ce nu s-ar fi cuvenit acestuia, creându-se astfel o
diferenţă nejustificată între contractul de mandat şi alte contracte similare,
cum ar fi cel de asistenţă juridică.
Judecătoria Timişoara şi
Tribunalul Timiş - Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Totodată, precizează că aspectele invocate de autorul
acesteia vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce nu intră în
competenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl
constituie prevederile art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, care au
următorul conţinut:
-Art. 1073: „Creditorul are
dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are
dreptul la dezdăunare.";
- Art. 1541: „Mandatarul este
dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale şi de a-i
remite tot aceea ce ar fi primit în puterea
mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit
mandantului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art.
24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 privind
economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală si
cu o motivare similară.
In acest sens sunt Decizia nr. 913 din 6 iulie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, Decizia nr. 974 din 6 iulie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 650 din 20 septembrie 2010, şi Decizia nr. 432 din
15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, prin care Curtea
a statuat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Astfel, prin aceste decizii Curtea a reţinut că „art.
1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectele
obligaţiilor, şi anume de a da creditorului dreptul de a urmări şi de a obţine
de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a
cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea textului este evidentă şi
constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea
debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract
încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea
reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării dreptului de
proprietate privată, dând expresie principiului garantării şi ocrotirii
acestuia, în mod egal, indiferent de titular".
In ceea ce priveşte prevederile art. 1541 din Codul
civil, Curtea a constatat că „autorul excepţiei îşi motivează critica prin
compararea contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de
asistenţă juridică. O astfel de abordare a excepţiei de neconstituţionalitate
este inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de
neconstituţionalitate a art. 1541". De altfel, Curtea constată că nu se
poate susţine că textul de lege care stabileşte obligaţiile mandatarului
într-un contract de mandat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor. Mandantul şi
mandatarul nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel că este firesc ca
obligaţiile lor să fie diferit reglementate.
In ceea ce priveşte celelalte norme constituţionale
invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în
prezenta cauză.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 1073 şi art. 1541 din Codul civil, excepţie ridicată de
Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 şi nr.
5.730/325/2009 ale Judecătoriei Timişoara, precum şi în Dosarul nr.
5.749/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora