DECIZIE Nr.
1253 din 6 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 784 din 17 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56 alin. (1) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 2.610/2/2008 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.610/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), raportate la art.
56 alin. (1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Hong Yong într-o acţiune privind anularea unei decizii de returnare de pe
teritoriul României şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea
dreptului de şedere în România în scop de muncă şi ia prelungirea autorizaţiei
de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
îngrădesc exercitarea dreptului la muncă, deoarece nu îndeplinesc criteriile de
claritate şi previzibilitate şi nu cuprind precizări cu privire la situaţia
similară cu cea în care acesta se află, în fapt, astfel încât să aibă o
indicare precisă a normelor aplicabile în speţa sa. In plus, lipsa de
reglementare lasă loc arbitrariului şi abuzurilor din partea Oficiului Român
pentru Imigrări, care are posibilitatea emiterii unor dispoziţii de returnare
de pe teritoriul României, măsură ce aduce grave prejudicii străinului sub
aspectul implicării răspunderii sale juridice din cauza nerespectării
obligaţiilor specifice raporturilor de muncă cu angajatorul român. Mai susţine
că „din împrejurările concrete ale cauzei nu rezultă că vătămarea acestui drept
fundamental respectă criteriul de proporţionalitate consacrat de jurisprudenţa
Curţii Europene, adică măsura dispusă să nu fie excesivă faţă de scopul
urmărit, acela al protejării ordinii publice".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale care
reglementează dreptul la muncă, autorul excepţiei solicitând, în fapt,
completarea acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile „art. 11 alin. (1) coroborate cu art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002,
republicată, sunt constituţionale". Menţionează, în acest sens,
considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 565/2009. In
plus, se mai arată, pe de o parte, că interpretarea şi aplicarea normelor
juridice sunt operaţii ce revin în exclusivitate organelor şi autorităţilor
competente în acest sens, iar pe de altă parte, că textele de lege criticate
indică într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru
acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având, de asemenea, o
consecinţă legală previzibilă, ce rezultă în mod clar din ansamblul
prevederilor ordonanţei de urgenţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1), raportate la art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, acestea având următorul conţinut:
- Art. 11. - Dispoziţii generale privind şederea
străinilor: „(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne
pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de
şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.";
- Art. 56. - Prelungirea dreptului de şedere temporară
în scop de muncă: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în
muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: a) sunt titulari
ai unei autorizaţii de muncă valabile;".
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind
principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3) cu privire la
dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (1) potrivit
cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. De asemenea, este invocat şi art.
6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
examinate în cadrul controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 565 din 14 aprilie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 iunie 2009, Curtea
Constituţională a examinat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin
raportare la prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, statuând, pentru
argumentele acolo arătate, că acestea nu contravin dreptului la muncă.
Dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ au fost
examinate cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 277 din 26 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 24 martie
2009, ocazie cu care Curtea a reţinut, pentru motivele acolo expuse, că aceste
prevederi nu contravin normelor art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi ale art.
41 alin. (1) din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în
prezenta cauză. Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arătat că textul de lege
analizat „oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se
adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda dreptul
solicitat şi să îşi dirijeze, în consecinţă, comportamentul".
Având în vedere faptul că, faţă de aspectele deja
analizate în jurisprudenţa anterior menţionată, nu au intervenit elemente noi,
care să determine modificarea acesteia, Curtea Constituţională constată că,
pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie, de respingere a excepţiei, se
impune şi în această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), raportate la art. 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr.
2.610/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi