DECIZIE Nr.
1250 din 25 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art.
12, art. 13, art. 14, art. 15 si art. 16 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranta nationala a Romaniei, precum si a dispozitiilor art. 23 si art. 24 din
Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 871 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit.'d), art.
12, 13, 14, 15 şi 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a
României, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Legea nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie invocată de Dorinei Mihai
Mucea, Radu Mihai Donciu şi Stamen Stantchev în Dosarul nr. 2.753/2/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspunde Radu Mihai Donciu, asistat
de doamna avocat Ana-Maria Mihălcescu, precum şi reprezentantul autorului
excepţiei Dorinei Mihai Mucea, domnul avocat Cezar Bivolaru, lipsind Stamen
Stantchev, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, domnul avocat Cezar Bivolaru invocă
existenţa unui viciu de procedură cu autorul excepţiei Stamen Stantchev,
învederând că acesta are domiciliul în Austria şi că nu a fost citat la acest domiciliu.
Apărătorul autorului excepţiei Radu Mihai Donciu lasă
la aprecierea Curţii incidentul procedural invocat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, observând că citaţiile comunicate la termenul
de judecată anterior lui Stamen Stantchev la domiciliile din România, respectiv
din Austria, au fost returnate la dosar, precum şi faptul că, în considerarea
acestei situaţii, pentru acest termen de judecată s-a procedat la citarea
acestui autor al excepţiei prin afişare la uşa Curţii Constituţionale, constată
că procedura de citare este legal îndeplinită şi acordă cuvântul pentru
susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul pentru autorul excepţiei Dorinei Mihai
Mucea, domnul avocat Cezar Bivolaru solicită admiterea excepţiei aşa cum a fost
formulată, susţinând, pe larg, motivele expuse în faţa instanţei de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise în sensul celor arătate.
Pentru autorul excepţiei Radu Mihai Donciu, doamna
avocat Ana-Maria Mihălcescu solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate. Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 13, 14 şi 15 din
Legea nr. 51/1991 se susţine că au fost implicit abrogate prin efectul
dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului, întrucât contravin art. 20, 21 şi 22 din'Legea nr. 535/2004. Cu
privire la art. 10, 11, 12 şi 16 din Legea nr. 51/1991, precum şi art. 23 şi 24
din Legea nr. 182/2002, se
solicită reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale având în vedere
situaţia juridică diferită a acestei cauze. Se susţine, în esenţă că, în cauză,
apărarea nu are acces la probele acuzării, fiind lezate astfel în mod grav
dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie şi dreptul la
apărare. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie, privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt aplicabile, deoarece
nu se poate susţine că desfăşurarea unei proceduri judiciare poate aduce
atingere siguranţei naţionale. Se conchide în sensul că textele de lege
invocate de acuzare pentru ascunderea probelor sunt vădit neconstituţionale,
„nefiind de conceput ca în procedura de administrare a justiţiei penale să fie
implicat guvernul sau altă autoritate a administraţiei publice, de a căror
bunăvoinţă să depindă accesul la probele dosarului". Depune şi concluzii
scrise în sensul celor arătate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (Cauza Klass împotriva
Germaniei), în care s-a statuat că restrângerile
sau imixtiunile în viaţa privată (prin supravegherea secretă a corespondenţei
şi a telecomunicaţiilor) trebuie să fie în principiu supuse controlului unui
magistrat. S-a creat astfel conceptul de „control încorporat" al respectării
garanţiilor libertăţii individuale, prin aceea că măsura restrictivă de
drepturi este autorizată de însuşi magistratul cu prerogative de independenţă
şi imparţialitate. In cazul textelor de lege criticate ne aflăm în prezenţa
unui astfel de „control încorporat" de legalitate în ceea ce priveşte
aceste imixtiuni, control care, în prezent, urmare modificării Legii nr.
51/1991 prin Legea nr. 535/2004 este realizat de judecători ai Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, iar nu de procuror. Cât priveşte criticile privind modul
de aplicare în cauză a normelor criticate, arată că nu intră în competenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 2.753/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10,
art. 11 alin. 1 lit.d), art. 12, 13, 14, 15 şi 16 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranţa naţională a României, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi 24 din
Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie invocată de Dorinei Mihai Mucea,
Radu Mihai Donciu şi Stamen Stantchev.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în cauză toate probele folosite şi
reţinute de parchet sunt convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate în
baza mandatelor emise de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au regimul
clasificat de secret de stat, şi, ca urmare, „modalitatea de lucru a DIICOTÎn
instrumentarea dosarului de urmărire
penală a fost una nelegală, abuzivă", de natură să producă prejudicii. In
opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece obligă inculpatul să accepte ideea că există în dosar probe care îl
privesc, chiar dacă acestea au fost obţinute în condiţii de nelegalitate, că
este trimis în judecată pe baza acestor probe pentru infracţiuni extrem de
grave, dar că nu poate avea acces la probele în discuţie. Se aduce astfel
atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Se mai arată că textele de lege
ce fac obiectul excepţiei încalcă şi prevederile art. 124 din Constituţie,
deoarece permit doar procurorului să ia decizii în această fază a procesului
penal, impunând judecătorului un anumit cadru procesual care, practic, n-ar mai
putea fi modificat până la finalizarea procesului penal.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate. Astfel, instituirea unor reguli speciale pentru accesul la
informaţiile clasificate s-a realizat cu scopul protejării unor atare
informaţii. In plus, textele constituţionale invocate nu exclud instituirea
unui sistem naţional de protecţie a unor informaţii şi date, pentru a se
preveni acţiunile de spionaj, compromiterea sau accesul neautorizat, alterarea,
modificarea conţinutului lor sau distrugerea neautorizată a acestora. Se arată
că, în realitate, criticile autorilor excepţiei vizează modul de administrare a
probelor în faza de urmărire penală, valoarea probatorie a acestor mijloace,
or, „această atitudine prin care se exprimă dezacordul faţă de conţinutul unor
probe presupune, potrivit legii procesual penale, administrarea de probe contrare".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că, întrucât art. 13-15 din Legea nr. 51/1991 au fost abrogate prin art. 20-22
din Legea nr. 535/2004, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii
este inadmisibilă. In ceea ce priveşte celelalte dispoziţii legale criticate,
se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât
acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi ale 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d),'art. 12, 13, 14, 15 şi
16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, precum şi cele ale art. 23 şi art. 24
din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din
12 aprilie 2002.
Textele din Legea nr. 51/1991 criticate se referă la:
caracterul activităţii de informaţii pentru asigurarea siguranţei naţionale,
persoanele cărora le pot fi comunicate informaţii din domeniul siguranţei
naţionale, interdicţia divulgării de date şi informaţii secrete care pot aduce
prejudicii intereselor siguranţei naţionale, procedura de autorizare a
efectuării unor acte în scopul culegerii de informaţii din domeniul siguranţei
naţionale, protejarea prin lege împotriva imixtiunilor sau atingerilor aduse
drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor ce pot fi aduse prin
mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale.
Textele din Legea nr. 182/2002
criticate se referă la răspunderea instituţiilor deţinătoare de informaţii
secrete de stat, condiţiile clasificării, respectiv declasificării
informaţiilor secrete de stat.
In opinia autorilor excepţiei, aceste prevederi legale
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. Se invocă,
totodată, dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 şi art.
15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, precum şi
asupra constituţionalităţii art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind
protecţia informaţiilor clasificate, în raport de dispoziţiile constituţionale
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate şi în prezenta cauză. In acest sens sunt, de exemplu,
deciziile nr. 37 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie
2004, şi Decizia nr. 766 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 25
din 16 ianuarie 2007, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo
arătate, excepţia de neconstituţionalitate invocată. Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia
pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o
sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv cu privire la celelalte dispoziţii
legale ce fac obiectul excepţiei, în raport cu care nu au fost formulate
critici distincte.
In ceea ce priveşte susţinerile referitoare la modul de
administrare a probelor, pretinsa instrumentare nelegală, abuzivă a dosarului
de urmărire penală, condiţiile obţinerii probelor din dosar, acestea excedează
competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată. Tot astfel, problema eventualelor dificultăţi ce pot
apărea în procedura de declasificare a informaţiilor ţin de aplicarea legii, şi
nu de constituţionalitatea ei, iar rezolvarea sa nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale. In orice caz, accesul dificil la mandatul de interceptare a
convorbirilor telefonice emis în scopul şi după regulile cuprinse în Legea nr.
51/1991 privind siguranţa naţională a României nu poate fi apreciat ca o
împiedicare a instanţei şi a părţilor de a cunoaşte, de a dezbate şi de a
evalua înseşi probele administrate, care sunt depuse de organul de urmărire
penală la dosar.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 12, art. 13, art. 14,
art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a
României, precum şi a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie invocată de Dorinei Mihai
Mucea, Radu Mihai Donciu şi Stamen Stantchev în Dosarul nr. 2.753/2/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta