DECIZIE Nr.
1242 din 18 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Marin Frunză în Dosarul nr.
483/121/2006 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că
normele criticate nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 483/121/2006, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 193 alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Marin Frunză.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional în măsura în care nu permite ca acţiunea penală să fie pusă în
mişcare şi din oficiu de către organele abilitate ale statului. Astfel,
cetăţeanul care nu are cunoştinţe juridice, care nu este profesionist şi nici
nu are posibilităţile materiale necesare pentru a consulta un avocat
profesionist, nu poate interpreta, aprecia corect litera şi spiritul
prevederilor Codului penai, putând fi cu uşurinţă victima confuziilor şi a
interpretărilor eronate.
Judecătoria Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In plus, arată că, dată fiind situaţia
de faţă, excepţia de neconstituţionalitate nu respectă cerinţa interesului,
condiţie ce trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale ce
alcătuiesc conţinutul acţiunii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă
dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. Se face referire şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,'să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 193 alin. 2 din Codul penal, cu denumirea
marginală Ameninţarea, care au următorul conţinut: „Acţiunea penală
se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale se invocă încălcarea
prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român de
drept, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în
drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art.
21 -Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 31 - Dreptul la informaţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 -
Infăptuirea justiţiei, ale
art. 126 - Instanţele judecătoreşti, ale art. 131 - Rolul Ministerului Public, ale art. 132 - Statutul
procurorilor şi ale art. 148 - Integrarea în
Uniunea Europeană, cu raportare
la art. 6, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil,
interzicerea discriminării, şi la o serie de articole din Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului, respectiv: art. 1, 2, 6,7,8, 10, 11 şi 30.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că aceasta nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată.
Aceasta întrucât dosarul penal în care a fost ridicată excepţia priveşte
săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 180 din Codul
penal - Lovirea sau alte violenţe, iar nu a infracţiunii prevăzute de
art. 193 din acelaşi Cod - Ameninţarea.
De altfel, se constată că, în aceeaşi cauză, partea
vătămată a mai invocat, anterior, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penal, potrivit cărora „Acţiunea
penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate". Prin
Decizia nr. 1.107 din 22 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din
11 decembrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Ulterior, aceeaşi parte vătămată a invocat, în aceeaşi cauză, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal, care au
acelaşi conţinut cu cele ale art. 180 alin. 3 teza întâi din Codul penai, numai
că se referă la o altă infracţiune decât cea care face obiectul judecăţii.
Aşa fiind, excepţia nu îndeplineşte condiţia de
admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit
căreia dispoziţiile legale criticate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea
cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 193 alin. 2 din Codul penal,
excepţie invocată de Marin Frunză în Dosarul nr. 483/121/2006 al Judecătoriei
Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta