DECIZIE Nr.
1242 din 7 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 lit. c), art. 31 alin. (2)
?i art. 23 alin. (21) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 827 din 10 decembrie 2010
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3, art. 31 şi art. 23 alin. (21) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea şi Adrian Niculae în
Dosarul nr. 5.201/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părtile,
fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 256D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a aceloraşi texte de lege, exceptie ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr. 5.200/312/2009 al
Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părtile,
fată de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în
dosarele nr. 255D/2010 şi nr. 256D/2010 este identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr.
256D/2010 la Dosarul nr. 255D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în
materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 7 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 5.201/312/2009 şi nr. 5.200/312/2009, Judecătoria
Slobozia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3, art. 31 şi art. 23 alin. (21) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru. Exceptia a fost invocată de Gheorghe Mirea,
Ion Mirea şi Adrian Niculae cu prilejul solutionării unor cauze civile având ca obiect cererea de ieşire din
indiviziune.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că
textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21, art. 53, art. 56
şi art. 124 alin. (2) din Constitutie, precum şi prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertătilor fundamentale. In
acest sens arată că orice conditionare a accesului
liber la justitie reprezintă o nesocotire a acestui
principiu constitutional
fundamental. Astfel, cuantumul taxelor de timbru stabilite prin textele de lege
criticate a fost mărit fără a se tine seama de
conditiile socioeconomice actuale şi de gradul de
sărăcie al populatiei
majoritare, împrejurare de natură a împiedica accesul liber la justitie. In plus, dispozitiile criticate
creează o discriminare între persoanele care au calitatea de moştenitori,
respectiv între cele care reuşesc de la început să urmeze procedura succesorală
notarială şi cele care, din motive obiective sau subiective, ajung să se
adreseze instantelor pentru
tranşarea eventualelor neîntelegeri.
Prin urmare, este evident că noua lege a taxelor de timbru va conduce la
rămânerea cetătenilor în
indiviziune cu privire la bunurile care fac obiectul succesiunii şi la
împiedicarea liberei circulatii a acestor bunuri, fapt
care se transpune din punct de vedere constitutional în încălcarea dreptului de acces la justitie, dar şi a dreptului de proprietate.
Judecătoria Slobozia, invocând
jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale,
consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Preşedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere
solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecatorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispozitiilor
art. 146 lit. d) din Constitutie, precum şi ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2, art. 3, art. 31 şi art. 23 alin. (21) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare. In realitate, Curtea constată că autorii exceptiei au în vedere doar dispozitiile art. 2, art. 3 lit. c), art. 31 alin. (2) şi art. 23 alin. (21) din Legea nr. 146/1997, dispozitii
potrivit cărora:
-Art. 2: „(1) Actiunile
şi cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecătoreşti, se taxează
astfel:
a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei;
b) între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depăşeşte 50
lei;
c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500
lei;
d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6%
pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4%
pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2%
pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
g) peste 250.000 lei - 6.611
lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
(11) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind
declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi
cererilor privind constatarea existentei sau
inexistentei unui drept patrimonial; cererea
privind repunerea părtilor în situatia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie
cererii privind declararea nulitătii, anularea,
rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.
(2) In cazul contestatiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor
a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest
debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei
contestatii nu
poate depăşi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată.
(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru
este cea declarată în actiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau
apreciată de instantă ca derizorie, evaluarea se va face
potrivit normelor metodologice prevăzute la
art. 28 alin. (2) din prezenta lege.";
-Art. 3 lit. c): „(1) Actiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]
,,c) cereri pentru:
- stabilirea calitătii de moştenitor - 50 lei/moştenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei
succesorale;
- cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
- cereri de reductiune
a liberalitătilor - 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reductiunea liberalitătilor;
- cereri de partaj - 3%
la valoarea masei partajabile. Separat de această taxă, dacă părtile contestă bunurile de împărtit, valoarea acestora sau
drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai
sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea
contestată în conditiile art. 2 alin.
(1);";
-Art. 31 alin. (2): „Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea
imobilului declarat de părti. In cazul în care valoarea declarată de părti este inferioară valorii
orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici,
taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare.";
- Art. 23 alin. (21): „In cazul în care, până la prima zi de înfătişare, părtile încheie tranzactie sau renuntă
la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în
întregime, iar în cazul în care tranzactia ori
renuntarea la judecată intervin ulterior primei
zile de înfătişare,
se restituie până la jumătate din suma achitată, tinând seama de actele procesuale deja îndeplinite."
Autorii exceptiei consideră că
aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, art. 56
referitor la contributiile financiare şi art. 124
alin. (2) prin care se arată că justitia este unică, impartială şi egală pentru toti. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6
din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertătilor fundamentale
referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai analizat aspectele puse în
discutie de autorii acesteia.
Astfel, referitor la prevederile art. 3 lit. c) din
Legea nr. 146/1997, Curtea, prin numeroase decizii,
precum Decizia nr. 220 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 209
din 18 martie 2008, şi Decizia nr. 813 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, a statuat că „accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoreşti să contribuie la
acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea
actului de justitie. [...] In virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora «Cetătenii au obligatia să contribuie,
prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice», plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în
valoarea cheltuielilor stabilite de instanta de
judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii
care cade în pretentii. In acelaşi sens este, de
altfel, şi jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a
principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut
(Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o
reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp
cât nu este atinsă însăşi substanta sa".
De asemenea, Curtea a mai retinut,
că, pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi
de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justitia este unică, impartială şi egală pentru toti, consacrat de art. 124 alin. (2) din
Legea fundamentală.
Argumente identice au fost retinute şi cu privire la constitutionalitatea art. 2 din Legea nr. 146/1997, aşa cum se constată din
Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003.
In ceea ce priveşte constitutionalitatea
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,
Curtea, prin Decizia nr. 765 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 582
din 17 august 2010, a statuat că ratiunea reglementării acestui text de lege a fost aceea de a limita
folosirea procedurilor judiciare de către cetăteni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai
oneroase şi, astfel, o procedură eminamente necontencioasa să fie transformată,
în mod indirect, în una contencioasă. Pentru a se atinge acest scop, prin
textul criticat, s-a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile
procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică
procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita actiunile
judiciare promovate, din punctul de vedere al timbrajului, în frauda legii.
Prin urmare, Curtea a retinut
că „Această motivatie care a
stat la baza adoptării solutiei
legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei
judiciare de timbru este unul obiectiv. In spetă,
legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în functie de valoarea imobilului stabilită prin
expertiza întocmită de camerele notarilor publici.
Dispozitiile art. 771 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal
stabilesc obligatia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu
privire la valoarea de circulatie a bunurilor imobile
şi de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient
de obiectiv şi precis în functie de care să fie calculată taxa judiciară de timbru, avându-se în
vedere entitatea care le dispune
(camera notarilor publici) şi persoanele care le întocmesc (experti). Astfel, raportarea la aceste expertize
evită declararea valorii imobilului la cote inferioare
valorii sale de circulatie în scopul plătii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate fată de situatia în
care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulatie a
bunului imobil".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a
Curtii Constitutionale, solutiile şi considerentele
deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In sfârşit, cu privire la dispozitiile art. 23 alin. (21) din
Legea nr. 146/1997, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstitutionalitate vizează obligatia de a plăti taxa judiciară de timbru
anterior înfăptuirii actului de justitie. Această solutie
nu este reglementată expres de textul de lege criticat, ci rezultă indirect, pe
cale de interpretare, din reglementarea posibilitătii
restituirii taxelor judiciare de timbru în situatia încheierii unei tranzactii
sau a renuntării la judecată. Or, aşa cum s-a retinut în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale,
„impunerea prin lege a unor exigente cum ar fi
instituirea unor termene sau plata unor taxe, pentru valorificarea de către
titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie îngrădiri ale
accesului liber la justitie,
are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalitătii urmărite, constând în limitarea în timp
a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea
posibilitătilor de exercitare
abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură climatul de
ordine, indispensabil pentru valorificarea plenară a drepturilor proprii, cu
respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor
legitime ale celorlalti
titulari, cărora statul este tinut,
în egală măsură, să le acorde ocrotire". In acest sens poate fi amintită
Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 217
din 12 martie 2004. De asemenea, aşa cum Curtea retinea prin Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19
decembrie 2003, Conventia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertătilor fundamentale nu contine prevederi care să consacre gratuitatea actului de justitie.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea respinge ca
neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 alin. (21) din Legea nr. 146/1997.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 lit. c), art. 31 alin. (2) şi art. 23 alin. (21)din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Mirea, Ion Mirea şi Adrian Niculae în
dosarele nr. 5.201/312/2009 şi nr. 5.200/213/2009 ale Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronuntată în şedinta publică din data de 7 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURTII
CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea