DECIZIE   Nr. 1241 din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 848 din 17 decembrie 2010

Augustin Zegrean                 - presedinte

Aspazia Cojocaru                 - judecator

Acsinte Gaspar                     - judecator

Petre Lazaroiu                      - judecator

Mircea Stefan Minea            - judecator

Ion Predescu                        - judecator

Puskas Valentin Zoltan        - judecator

Tudorel Toader                   - judecator

Patricia Marilena Ionea       - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Vodafone România" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.561/3/2008 (nr. vechi 5.109/2009) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 20 ianuarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 25.561/3/2008 (5109/2009), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Vodafone România" - S.A. din Bucuresti.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca textul de lege criticat este neconstitutional în masura în care se interpreteaza în sensul ca obliga angajatorul sa despagubeasca salariatul pentru desfacerea nelegala a contractului individual de munca si atunci când, ulterior desfacerii contractului individual de munca, salariatul a realizat venituri din executarea unui alt contract de munca. Astfel, considera ca, în atare conditii, se realizeaza o îmbogatire fara justa cauza a salariatului, precum si o discriminare, fiind privilegiat salariatul.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale considera ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora: „In cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textul de lege criticat încalca urmatoarele texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privata, art. 45 privind libertatea economica, art. 124 alin. (1) si (2) referitor la înfaptuirea justitiei, art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitor la economie si art. 136 alin. (5) prin care se arata ca proprietatea privata este inviolabila.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 29 martie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea retinea ca „textul de lege criticat are ca ipoteza concedierea unui salariat în mod netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit în cadrul unui proces desfasurat cu respectarea principiului contradictorialitatii si pe baza unui probatoriu pertinent si convingator. Numai în urma stabilirii cu corectitudine a acestui fapt instanta va dispune anularea masurii de concediere si obligarea angajatorului în culpa la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezinta un prejudiciu efectiv suferit, indiferent daca în perioada cuprinsa între data concedierii si cea a reîncadrarii a realizat sau nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate abuza de acest drept, întrucât beneficiaza de el numai cu conditia stabilirii netemeiniciei sau a nelegalitatii masurii de concediere luate unilateral de angajator.

In consecinta, Curtea constata ca textul de lege examinat nu contine nicio masura de natura sa îngradeasca accesul liber la justitie ori posibilitatea ambelor parti de a se folosi de toate garantiile si mijloacele procesuale, propunând si administrând probele necesare pentru sustinerea si apararea drepturilor si intereselor lor legitime, inclusiv exercitarea cailor legale de atac, care conditioneaza si asigura desfasurarea unui proces echitabil. De asemenea, dispozitiile legale nu lezeaza în niciun fel principiile independentei si impartialitatii justitiei si a judecatorilor."

Curtea constata ca, desi decizia amintita se referea doar la contrarietatea dintre dispozitiile art. 78 alin. (1) din Codul muncii si art. 21 si art. 124 din Constitutie, considerentele sale raspund totodata si aspectelor invocate de autorul exceptiei referitoare la legitimitatea despagubirii în situatia în care salariatul a realizat venituri din executarea unui alt contract de munca, ulterior concedierii.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la încalcarea dreptului de proprietate privata al angajatorului, precum si a libertatii sale economice, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate „sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 45 din acelasi act fundamental, libertatea economica se exercita „în conditiile legii". Prin urmare, aceste drepturi fundamentale nu sunt drepturi absolute, ci exercitarea lor trebuie sa se faca numai în limitele si în conditiile stabilite de lege. Nerespectarea prevederilor legale la desfacerea contractului de munca si prejudicierea salariatului constituie cauze obiective si rezonabile pentru restrângerea exercitiului acestor drepturi, astfel ca nu se aduce atingere prevederilor constitutionale amintite.

In sfârsit, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca esenta acestui principiu constitutional presupune aplicarea unui tratament egal pentru situatii egale. Or, angajatorul care a cauzat un prejudiciu salariatului prin desfacerea nelegala a contractului de munca nu se afla în aceeasi situatie cu cel prejudiciat, iar obligatia de despagubire nu poate fi interpretata ca instituind o situatie privilegiata pentru acesta din urma.

De o deosebita relevanta pentru toate aspectele analizate sunt si considerentele Deciziei nr. 193 din 19 iunie 2001, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 6 august 2001, prin care au fost declarate ca neconstitutionale prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, care prevedeau însasi ipoteza considerata ca fiind constitutionala de catre autorul exceptiei din prezenta cauza, si anume acordarea unei despagubiri reduse, constând în diferenta dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca si câstigul realizat între timp. Prin decizia amintita s-a statuat ca o asemenea prevedere este contrara art. 16 alin. (1), art. 38 alin. (1) si art. 134 alin. (1) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Vodafone România" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 25.561/3/2008 (nr. vechi 5.109/2009) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea