DECIZIE Nr.
1240 din 7 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (11) si art. 259
alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 824 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1)şi (11)şi art. 259 alin. (7) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Gidro
Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă
de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal se prezintă avocatul Andreea Ştefania
Petcu pentru autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa de Asigurări de Sănătate a
Judeţului Cluj, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele
nr. 1.579D/2010 şi nr. 1.684D/2010, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de
Mircea Cupcea şi Toader Şuştic în dosarele nr. 622/100/2010 şi nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramureş -
Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 219D/2010, nr. 1.579D/2010 şi
nr. 1.684D/2010 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiei nu se opune
conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 1.579D/2010 şi nr. 1.684D/2010 la Dosarul nr.
219D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale,
întrucât obligă asiguraţii care nu au plătit contribuţia de asigurări sociale
de sănătate să o achite retroactiv în cazul în care doresc să beneficieze de
pachetul de servicii medicale acordat în baza contribuţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 1.566/117/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 211 alin. (1) şi (11) şi art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Stanca Ioana
Gidro cu prilejul soluţionării unei contestaţii formulate împotriva unui act
administrativ.
Prin încheierile din 24 martie 2010 şi 16 februarie
2010, pronunţate în dosarele nr. 622/100/2010 şi nr.
6.664/100/2009, Tribunalul Maramureş - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (11) şi art. 259 alin. (7) din
Legea nr. 95/2006. Excepţia a fost ridicată de
Mircea Cupcea şi Toader Şuştic cu prilejul soluţionării unor contestaţii
formulate împotriva unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt contrare prevederilor art. 4, art. 16, art. 22, art. 34 şi art. 47 din
Constituţie. In acest sens, arată că, deşi toţi cetăţenii sunt egali, solidari
şi nediscriminaţi, le este garantat dreptul la viaţă, integritate fizică şi
dreptul la ocrotirea sănătăţii prin asistenţă medicală, sunt obligaţi să
contribuie la fondul de sănătate, putând fi executaţi silit cu majorări de
întârziere, dar nu beneficiază de calitatea de asigurat decât după ce au plătit
întreaga sumă datorată retroactiv pentru un serviciu ce nu Ie-a fost acordat şi
nici nu mai poate fi acordat. Consideră că legea ar fi corectă şi în
concordanţă cu textele Constituţiei dacă toţi cetăţenii ar beneficia de
pachetul de bază de servicii medicale, indiferent de data la care ar achita
contribuţia datorată, întârzierile fiind deja sancţionate cu majorări.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
încălcând dispoziţiile art. 16 şi art. 34 din Constituţie.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (11) şi art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările
şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 211 alin. (1) şi (11): „(1) Sunt asiguraţi,
potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi
cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea
dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii
contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. In această calitate,
persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de
sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al
preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie.
(11)
Asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data
începerii plăţii contribuţiei la fond, urmând ca sumele restante să fie
recuperate de casele de asigurări de sănătate şi Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, în condiţiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru
creanţele bugetare.";
- Art. 259 alin. (7): „Persoanele
care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt
obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
a) să achite
contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri
impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale,
calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii,
calculându-se majorări de întârziere;
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de
prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată
asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale
accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;
c) să achite atât contribuţia legală lunară şi
obligaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au
realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi
majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligaţiile
fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri
impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică
situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât perioade
în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au
realizat astfel de venituri. In cazul în care perioada în care nu s-au realizat
venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia legală
lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere
şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz."
Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 4 privind unitatea
poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 referitor la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, art. 22 privind dreptul la viaţă şi integritatea fizică
şi psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 47 privind
nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport
cu criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului
egalităţii în drepturi a cetăţenilor al nediscriminării, Curtea constată că
ipotezele puse în discuţie de autorul excepţiei sunt diferite, astfel că tratamentul
juridic diferenţiat este justificat în mod rezonabil şi proporţional cu
situaţiile avute în vedere. In acest sens, trebuie observat că legea instituie
nu doar dreptul cetăţenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de
sănătate, dar şi obligaţia acestora de a contribui la fondul de asigurări
sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii sunt
prevăzute în art. 213 din Legea nr. 95/2006, astfel că, în afara acestora,
tuturor celorlalţi cetăţeni le revine obligaţia mai sus amintită. Din momentul
în care se naşte această obligaţie, iar asiguratul plăteşte contribuţia, legea
îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate.
Intre această situaţie şi cea în care se află autorul excepţiei nu se poate
pune însă un semn de egalitate. Astfel, în condiţiile în care persoana obligată
să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate ignoră această obligaţie,
este firesc ca accesul la serviciile sistemului public de asigurări de sănătate
să fie diferit de prima ipoteză. O asemenea soluţie nu este, prin urmare,
discriminatorie, nu afectează integritatea fizică sau psihică a persoanei şi
nici nu îngrădeşte dreptul la ocrotirea sănătăţii, ci îl reglementează diferit,
având în vedere situaţia deosebită în care se găseşte persoana care nu a
respectat obligaţia legală de a contribui la fondul de asigurări sociale de
sănătate.
Faptul că autorul excepţiei are o altă viziune asupra
modului în care ar trebui reglementată această materie, mai favorabilă situaţiei sale, nu conferă un caracter
neconstituţional dispoziţiilor de lege criticate.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din
Constituţie, Curtea apreciază că nici acestea nu sunt încălcate. De altfel, aşa
cum se observă din cuprinsul dispoziţiilor art. 259 alin. (7) din Legea nr.
95/2006, legiuitorul a urmărit crearea unui tratament juridic diferit, care să
ţină cont de posibilităţile materiale ale asiguraţilor, astfel încât accesul la
serviciile medicale în sistemul public să nu fie împiedicat de o contribuţie
disproporţionată în raport cu veniturile. In acest sens sunt relevante şi
argumentele reţinute prin Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (11) şi art. 259 alin. (7) din Legea
nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Gidro
Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă
de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări
sociale şi de Mircea Cupcea şi Toader Şuştic în dosarele nr. 622/100/2010 şi
nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramureş - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea