DECIZIE Nr.
124 din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 10 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Elena Leonida în Dosarul nr. 1.565/2005 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, personal, autorul
excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei de neconstitutionalitate solicită
admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie,
ci,dimpotrivă, reprezintă o expresie a acestor prevederi constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1.565/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Elena Leonida cu ocazia soluţionării unui recurs având ca obiect o
acţiune în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată contravine
„principiului general care guvernează Codul de procedură civilă cu privire la
faptul că orice cale de atac se exercită împotriva unei hotărâri judecătoreşti
numai după comunicarea acesteia, pentru a fi astfel garantat dreptul la
apărare". Aşa fiind, apreciază că inserarea în Codul de procedură civilă a
reglementării legale criticate reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare
şi a accesului liber la justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că „excepţia nu poate fi
promovată, în raport de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie".
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, referitor la critica
privind înfrângerea art. 21 din Constituţie, este invocată jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, şi anume Decizia nr. 464/2003 şi Decizia nr. 171/2005.
De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici
susţinerea privind încălcarea art. 24 din Constituţie, întrucât părţilor nu le
este îngrădit sub nici un aspect dreptul la apărare, acestea beneficiind, în
cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare şi de toate garanţiile
procesuale prevăzute de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel
cum au fost modificate prin art. I pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2
octombrie 2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 219/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
„Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile
de la pronunţare."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi art. 24 care consacră dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai
făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale invocate în cauza de faţă şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 311
din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, Curtea a
statuat că dispoziţiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care
prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea
şi condiţiile folosirii acestei căi de atac, nu contravin art. 21 şi 24 din
Constituţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin
decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Elena Leonida în Dosarul nr. 1.565/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora