DECIZIE   Nr. 1238 din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 824 din 9 decembrie 2010

Augustin Zegrean               - preşedinte

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Mircea Ştefan Minea          -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Patricia Marilena Ionea      - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Invest Grup Consulting" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.847/201/2009 al Judecătoriei Calafat.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia pune în discuţie aspecte de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 22 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.847/201/2009, Judecătoria Calafat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Invest Grup Consulting" - S.R.L, din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei cereri de ordonanţă preşedinţială.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16, art. 44 şi art. 53 din Constituţie. In acest sens arată că nu se poate vorbi de respectarea principiului egalităţii în faţa legii atât timp cât partea potrivnică poate, cu ignorarea drepturilor pe care le deţine autorul excepţiei asupra imobilelor care fac obiectul litigiului, să ceară „înfiinţarea unor culturi agricole". De asemenea, arată că prin textele de lege criticate operează de facto restrângerea drepturilor sale, care fie sunt de folosinţă, fie de proprietate.

Judecătoria Calafat consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens arată că textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât procedura reglementată de art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă permite o analiză temeinică şi completă a situaţiei de fapt supuse judecăţii. De asemenea, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, care poate interveni pe calea ordonanţei preşedinţiale, este justificată de înseşi raţiunile reglementării ordonanţei preşedinţiale, nefiind astfel contrară art. 53 din Constituţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 581: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.";

- Art. 582: „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.

Impotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16, art. 44 şi art. 53 din Constituţie, dispoziţii care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, dreptul de proprietate privată şi reglementează condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit, în mai multe rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 762 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile art. 16, art. 44 şi art. 53 din Constituţie.

In cauza de faţă, însă, Curtea observă că autorul critică, în realitate, aspecte ce ţin de aplicarea legii, invocându-se o pretinsă exercitare abuzivă a unor drepturi de către partea potrivnică, în temeiul textelor de lege criticate. Or, soluţionarea acestor probleme revine competenţei instanţei de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la modul de aplicare a legii, iar nu instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Invest Grup Consulting" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.847/201/2009 al Judecătoriei Calafat.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea