DECIZIE Nr.
1236 din 18 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, art. 210, art. 211, art. 214,
art. 216 si art. 218 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175, art. 180, art. 181, art. 184,
art. 186 şi art. 188 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepţie invocată de Societatea Comercială „Helicon Banat"
- S.A. în Dosarul nr. 6.755/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei
excepţiei, domnul avocat Florin Kovacs, din cadrul Baroului Timiş, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei,
precizând mai întâi că textele de lege criticate au primit o nouă numerotare
urmare republicării Codului de procedură fiscală, solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, criticile
formulate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă normele
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 6.755/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175, art. 180, art. 181, art. 184,
art. 186 şi art. 188 din Codul de procedură fiscală, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Helicon Banat" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale,
deoarece stabilesc că persoana al cărei drept a fost vătămat poate sesiza
instanţa de judecată doar cu privire la decizia Ministerului Finanţelor Publice
pronunţată în soluţionarea căilor administrative de atac, aşa încât obligaţia
stabilită prin actul administrativ de control sau de impunere îşi păstrează
valabilitatea, menţinându-se deci vătămarea dreptului persoanei. Se încalcă şi
dreptul la apărare, deoarece „soluţionarea căilor administrative de atac se
realizează fără participarea petenţilor", precum şi egalitatea în
drepturi, deoarece, prin instituirea căilor administrative de atac, Ministerul
Finanţelor Publice capătă o poziţie privilegiată în raport cu petenţii, prin
faptul că termenele stabilite de lege pentru depunerea contestaţiilor sunt
termene de prescripţie, iar termenele de soluţionare a acestora de
către organele Ministerului
Finanţelor Publice sunt termene de recomandare, a căror depăşire nu este
sancţionată. In opinia autoarei excepţiei, absenţa unei asemenea sancţiuni
contravine art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece nu se asigură un termen rezonabil pentru
judecarea cauzelor. In susţinerea excepţiei se invocă şi Decizia Curţii
Constituţionale nr. 208/2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a
plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de
impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.
Tribunalul Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ nu
şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată
în cauză.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei, se constată că,
urmare republicării Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textele de lege criticate, respectiv:
art. 175 - Posibilitatea de contestare, art. 180 - Decizia sau dispoziţia de soluţionare, art.
181 - Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a
contestaţiei, art. 184 - Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale
administrativă, art. 186 - Soluţii asupra contestaţiei, art. 188 -
Comunicarea deciziei şi calea de atac, au primit o nouă numerotare, devenind art. 205, art. 210, art. 211,
art. 214, art. 216 şi art. 218.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
dispoziţiilor art. 205 - Posibilitatea de
contestare, art. 210 - Decizia
sau dispoziţia de soluţionare, art. 211 - Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei, art. 214 - Suspendarea procedurii de
soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, art.
216 - Soluţii asupra contestaţiei şi art. 218 - Comunicarea deciziei şi calea de atac din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi
completările ulterioare.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile
legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2)
potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile din Codul de procedură fiscală
care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor
administrative fiscale.
Astfel, prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea a stabilit, în soluţionarea unei excepţii privind dispoziţiile art. 174-187 din
Codul de procedură fiscală (care includ şi pe cele criticate în prezenta
cauză), că aceste texte de lege „reglementează proceduri de recurs
administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele
administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra
măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege".
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că „actele de soluţionare de către
organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate
potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, aşadar, acte de
jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de
judecată". Aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea, prin textele de lege
criticate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică.
De asemenea, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a
arătat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 187 alin. (2) [devenit art. 188
alin. (2) în urma republicării Codului de procedură fiscală, iar ulterior,
într-o nouă republicare, art. 218], conform cărora „deciziile emise în
soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de
contencios administrativ competentă", „nu se poate susţine existenţa
unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiţie, textul de lege menţionat
oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanţei
judecătoreşti inclusiv
decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei pe cale administrativă".
In ceea ce priveşte critica art. 184 din Codul de
procedură fiscală (devenit art. 214), Curtea a statuat, prin Decizia nr. 63 din
2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, că prin
această normă legiuitorul a adoptat, în materie fiscală, o reglementare
similară celei cuprinse în art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură
civilă (în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 59/2001 şi prin Legea nr. 219/2005), potrivit căreia instanţa
putea suspenda judecata „când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a cărei
constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se
dea". In acest sens, Curtea a reţinut că „întâietatea rezolvării acţiunii
penale este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare şi de prevederile
art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală [...]. In acelaşi sens, nu
trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură
penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate
de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a
persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia". Pentru identitate
de raţiune, cele statuate în materie civilă îşi găsesc justificarea şi în
materie fiscală, în ceea ce priveşte suspendarea facultativă a procedurii de
soluţionare a contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale,
şi anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat
organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei
infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei
ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
In plus, în prezenta cauză se mai invocă încălcarea,
prin aceste texte de lege, a prevederilor art. 16 şi art. 53 din Constituţie.
Nici aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât normele ce fac obiectul
excepţiei nu stabilesc nici o discriminare, ci se aplică în mod nediferenţiat
tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică şi, de asemenea, nu
restrâng drepturi şi libertăţi fundamentale, ci, dimpotrivă, consacră liberul
acces la justiţie al persoanelor vătămate prin acte administrativ-fiscale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 205, art. 210, art. 211, art. 214, art. 216 şi art. 218 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Helicon Banat" - S.A. în Dosarul nr. 6.755/30/2007
al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta