DECIZIE Nr.
1216 din 11 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2 4) din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 826 din 9 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru
modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Martiş Şandor în Dosarul nr. 10.526/197/2006 al Tribunalului Braşov
- Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru părţile Pirosca
Fischer, Arpad Kiss, Adam Bogdan Nicolae, Gheorghe Deteseanu şi Măria
Deteseanu, avocatul Florin Farcaş, cu împuternicire avocaţială, lipsind autorul
excepţiei şi Comisia judeţeană de aplicare a legii fondului funciar Braşov,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul Florin Farcaş solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. în acest sens, arată că textul de
lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Totodată,
face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv
deciziile nr. 375/2005 si nr. 984/2008.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.526/197/2006, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (24) din
Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991. Excepţia a fost ridicată în procedura de
soluţionare a recursului declarat de autorul excepţiei şi pârâţi împotriva Sentinţei
civile nr. 1.033/1.02.2008, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr.
10.526/197/2006, având ca obiect o cauză de fond funciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, în funcţie de modalitatea de aplicare a
prevederilor criticate, se creează o stare de discriminare între titularii
drepturilor reale de proprietate, „după cum aceştia şi-au văzut sau nu
terenurile atribuite altor persoane, în baza Legii nr. 18/1991". Consideră
că, în acest fel, dreptul de proprietate este ocrotit diferit, „fiind lăsat
titularul dreptului de proprietate la latitudinea faptelor unor terţi".
Susţine că „un proprietar al unor terenuri care au fost preluate de fostele
C.A.P-uri, de stat sau de orice altă unitate specifică proprietăţii socialiste
sau cooperatiste, îşi vede dizolvat dreptul de proprietate, din perspectiva
unor legi de reparaţie".
Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Precizează că problema de drept relativă la aplicarea dispoziţiilor legale
criticate va fi analizată şi soluţionată de instanţa învestită cu soluţionarea
cererilor de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, dispoziţii introduse prin articolul
unic pct. 4 din titlul V al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „In cazul unor
înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza
titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art.
20 alin. (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi
ale art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
privată. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor
art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la garantarea dreptului de
proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. III alin. (24) din Legea nr.
169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
s-a pronunţat prin Decizia nr. 746/2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 569
din 29 iulie 2008, constatând că aceste prevederi sunt constituţionale.
Astfel, Curtea a reţinut că prevederile art. III din
Legea nr. 169/1997, introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sunt
constituţionale, deoarece legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate
în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire
şi constituire a dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt
lovite de nulitate absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în
situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze
de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea a reţinut că legiuitorul a instituit, în alin.
(24) al art. III, o
excepţie de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra
terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligaţia persoanei care a
vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite preţul actualizat
fostului proprietar rămas fără teren.
Curtea a constatat că opţiunea
legiuitorului de a-l prefera pe fostul proprietar în cazul vânzărilor succesive
în baza unui titlu nul nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 18/1991,
şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situaţia în
care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile
referitoare la plata preţului actualizat.
Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea sancţiunii
nulităţii absolute a actelor emise în mod ilegal, până la adoptarea legii
criticate, nu presupune încălcarea principiului statului de drept şi
respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituţională în
art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevede că „România este stat
de drept [...] în care [...] drepturile şi libertăţile cetăţenilor [...],
dreptatea [...] reprezintă valori supreme, [...] şi sunt garantate". Astfel,
legiuitorul a stabilit că existenţa drepturilor dobândite cu rea-credinţă sau
prin abuzul autorităţii publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor
şi libertăţilor cetăţenilor, potrivit dispoziţiilor art. 57 din Constituţie, în
virtutea cărora „Cetăţenii români [...] trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi
libertăţile celorlalţi". Or, este de competenţa instanţelor
judecătoreşti să constate, în funcţie de probele administrate în cauză, buna
sau reaua-credinţă a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul
sau a subdobânditorului terenului, şi, după caz, să facă aplicarea
dispoziţiilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun
în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III alin. (24) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea
şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Martiş
Şandorîn Dosarul nr. 10.526/197/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu