Decizia Nr.1215 din 20.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 159 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Bogdan-Viorel Rădulescu în Dosarul nr. 8.556/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.310D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.556/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 159 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de contestatorul Bogdan-Viorel Rădulescu într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, fără a indica prevederi sau principii constituţionale, susţine că soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie ar trebui să aparţină şi instanţei de judecată pe raza căreia se află domiciliul contestatorului, iar probele ce urmează să fie administrate în cauză să fie propuse de contestator şi nu de organul constatator.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii cu următorul cuprins: „(1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.“Anterior sesizării sale, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 în raport cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă. Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 159 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare: Necompetenţa este de ordine publică: 1. când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care prin art. I pct. 22 a modificat dispoziţiile art. 159 din Codul de procedură civilă, care în prezent au următorul cuprins: Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată. Pe de altă parte, dispoziţiile art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 prevăd că: „Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5¹, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159¹, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6¹, art. 315 alin. 3¹, precum şi ale art. 329-330⁷ din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.“ Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu indică prevederile sau principiile constituţionale înfrânte de textele de lege menţionate, ceea ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, conform căruia „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a complini această cerinţă. Autorul criticii însă, nemulţumit de soluţia legislativă existentă, solicită modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementării soluţionării contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie şi de instanţa de judecată pe raza căreia se află domiciliul contestatorului, iar probele ce urmează să fie administrate în cauză să fie propuse de contestator. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 159 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Bogdan-Viorel Rădulescu în Dosarul nr. 8.556/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman