DECIZIE Nr.
1214 din 5 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 808 din 3 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror luliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mihai Ilarie în Dosarul nr.
10.205/306/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia -Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens
face referire la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 10.205/306/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Mihai Ilarie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că
dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 au fost preluate de art. 9 alin. (1)
lit. c) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale. Reglementarea criticată determină aplicarea unui
tratament juridic diferenţiat între cetăţeni, în funcţie de faza procesuală în
care se află, deşi faptele de care sunt învinuiţi au fost săvârşite în aceeaşi
perioadă. Cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire prevăzută de textul
art. 10 alin. (1) din lege ar trebui, în opinia autorului excepţiei, să fie
operabilă pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunţarea unei
hotărâri definitive.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală arată că legiuitorul este liber să aprecieze pericolul social al
faptei în funcţie de care urmează să stabilească condiţiile răspunderii
juridice pentru această faptă. Principiul egalităţii în drepturi nu implică
tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui
regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia
principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii
juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite
tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul
şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea
evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
299 din 24 octombrie 1994, lege abrogată prin art. 16 din Legea nr. 241/2005,
soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei regăsindu-se în dispoziţiile
art. 10 din actul normativ abrogator. In aceste condiţii, Curtea Constituţională
urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 10 din
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005,
dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) In cazul săvârşirii unei
infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată,
învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune
administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică
dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege
într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei
pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi şi art. 135 alin. (1) lit. a) -
Economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului
de constituţionalitate în raport cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia
nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 103 din 9 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie
2006, constatând că textul legal criticat este constituţional, Curtea a reţinut
că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are
competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi
regimul executării acestora. In virtutea acestei prevederi constituţionale,
legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care
urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile
răspunderii juridice pentru această faptă.
De asemenea, prin Decizia nr.
272 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, Curtea a
statuat că principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică
uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în
funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este
expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi
situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite
tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Totodată, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că primul termen de
judecată, prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1), trebuie considerat cel
imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de
faza în care se află judecarea procesului penal.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
URTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mihai Ilarie în Dosarul nr. 10.205/306/2007 al Curţii
de Apel Alba Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu