DECIZIE Nr.
1211 din 18 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. 2 si art. 52 alin. 2, 3 si
5 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 62 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi
5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Emil Balaure în Dosarul
nr. 20.832/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că, la dosarul
cauzei, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui
nou termen de judecată, motivată prin imposibilitatea
de prezentare la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii.
Deliberând, Curtea respinge cererea, constatând că nu
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 156 din Codul de procedură
civilă. Aceasta, întrucât Curtea a mai acordat un termen autorului excepţiei
pentru pregătirea apărării.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 20.832/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51
alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Emil Balaure în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, deoarece împiedică recuzarea întregii instanţe de judecată
şi, respectiv, recuzarea întregului complet de judecată. Autorul excepţiei
arată că, în cauză, „toţi judecătorii de la instanţele de judecată din Iaşi
s-au antepronunţatfără niciun fel de cercetare judecătorească", fiindu-i
respinse în mod repetat cererile de ridicare a controlului judiciar şi a
interdicţiei de a nu părăsi judeţul Iaşi, impuse „absolut nelegal", cu
„scopul făţiş" de a-l împiedica să participe la procesele strămutate din
Iaşi, şi cu favorizarea unor infractori.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală opinează că excepţia este neîntemeiată, întrucât „niciunul dintre
textele de lege criticate nu contravin normelor prevăzute de art. 16, art. 21
şi art. 24 din Constituţie".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru aceleaşi
considerente care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Modul de
reglementare a cererii de recuzare împiedică tergiversarea soluţionării cauzei,
asigurând soluţionarea acesteia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală, având
următorul cuprins:
- art. 51 alin. 2: „Recuzarea
se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a
cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute
la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători
care compun completul de judecată.";
- art. 52 alin. 2, 3 şi 5: „Examinarea declaraţiei
de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se
procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi
părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere.[...]
Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut
în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre
persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
[...]
Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării
nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se
soluţionează de instanţa ierarhic superioară. In cazul în care găseşte
întemeiată abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzării, nu se
poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze
cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o
instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau
recuzarea."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi cele ale
art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere
liberului acces la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi nici
dreptului la apărare. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a
cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a
asigura deplina realizare a drepturilor constituţionale invocate. Stabilind că „cererea
de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de
judecată", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi
a posibilităţilor de tergiversare a soluţionării cauzelor, în deplină
concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a
cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru
asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora,
corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile privind încălcarea,
prin aceleaşi texte de lege, a prevederilor art. 16 din Constituţie privind
egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din
Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii
arbitrare.
In plus, Curtea constată că, prin criticile formulate,
autorul excepţiei nu face decât să îşi exprime o serie de nemulţumiri cu
privire la activitatea instanţelor judecătoreşti din Iaşi. Asemenea critici nu
intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit
dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, [...]".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 20.832/99/2006 al Curţii de
Apel Iaşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu