DECIZIE   Nr. 121 din 16 noiembrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 11 din 23 ianuarie 1995

    Vasile Gionea            - presedinte
    Mihai Constantinescu     - judecator
    Miklos Fazakas           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Constantin Burada        - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Liga Democratica pentru Dreptate din Romania si Panaitescu Edmond impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 67 din 13 iunie 1994.
    La apelul nominal se prezinta Florenta Gogaia, pentru Liga Democratica pentru Dreptate din Romania, si George Antonescu, pentru Panaitescu Edmond.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera ca recursul este declarat in termen si motivat.
    Dosarul fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda cuvantul recurentilor.
    Florenta Gogaia, pentru Liga Democratica pentru Dreptate din Romania, solicita admiterea recursului si modificarea deciziei pentru motivele invocate in cererea de recurs.
    George Antonescu se raliaza concluziilor puse de reprezentanta Ligii Democratice pentru Dreptate din Romania.
    Procurorul solicita respingerea recursului, considerand ca nu exista motive care sa duca la nulitatea deciziei.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata cu recurs, motivele invocate, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 67 din 13 iunie 1994, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 59/1993, in partea referitoare la modificarea Legii nr. 29/1990, ridicata de Panaitescu Edmond si Liga Democratica pentru Dreptate din Romania in Dosarul nr. 1441/1993 al Curtii Supreme de Justitie, Sectia de contencios administrativ.
    In motivarea deciziei s-au retinut, in esenta, urmatoarele : stabilirea, prin Legea nr. 29/1990, a numai doua grade de jurisdictie, fond si recurs, este in concordanta cu art. 128 din Constitutie ; neconstitutionalitatea exceptiei prevazute de art. 4 din Legea nr. 29/1990, referitoare la art. 3 din aceeasi lege, a fost solutionata definitiv de Curtea Constitutionala care, prin Decizia Plenului nr. 34/1993, a constatat ca aceasta exceptie este abrogata potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie ; imprejurarea ca reglementarea contenciosului administrativ nu s-a facut printr-o lege organica nu incalca dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, deoarece, la data adoptarii ei, pe plan constitutional, nu exista distinctia dintre legea organica si legea ordinara, iar Legea nr. 59/1993, prin care s-a modificat Legea nr. 29/1990, a fost adoptata ca lege organica.
    Prin recursul declarat de Liga Democratica pentru Dreptate din Romania si Panaitescu Edmond, se critica aceasta solutie, invocindu-se urmatoarele motive - nulitatea de drept a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 67/1994 si a Incheierii din 1 iunie 1994, deoarece Curtea ar fi in incompatibilitate de a solutiona litigiul, fiind incompetenta material, intrucat litigiul pune in discutie vinovatia unor persoane ce ocupa functii de autoritate (Presedintele Romaniei, presedintii Camerelor Parlamentului, procurorul general, primul-ministru etc.); legea a fost incalcata  datorita nemotivarii respingerii cererii de cercetare la fata locului, necitarii Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului, nesemnarii deciziei de catre toti judecatorii, necomunicarii actiunii si exceptiei ridicate partilor interesate;
    - omisiuni esentiale, intrucat nu s-ar fi tinut seama de raportul intocmit de judecatorul-raportor si, in modalitatea actuala, Legea nr. 29/1990 nu se poate numi lege, iar aceasta, dupa modificare, nu a fost republicata, avand ca efect ca sectiile de contencios administrativ functioneaza in afara legii;
    - nu s-a stabilit daca faptele caracterizate de recurenti ca abuzuri ori coruptie sunt de competenta instantelor penale sau a celor de contencios administrativ; de asemenea, nu este stabilit "ce urmare au cauzele" in care instantele, sesizate potrivit Legii nr. 1/1967, au constatat infractiuni si nu exista nici o preocupare pentru punerea unei stavile la ceea ce recurentii desemneaza ca fiind "crima de stat organizata".
    S-a mai sustinut ca, tinand seama de natura faptelor savarsite si de calitatea persoanelor invinuite, competenta materiala apartine Curtii Supreme de Justitie, mentionandu-se si ceea ce aceasta trebuie sa faca pentru inceput, si anume sa oblige Parlamentul sa elaboreze o lege organica a contenciosului administrativ si sa constate nulitatea de drept a Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, sa oblige "aparatul de stat" sa respecte legea si sa ia masuri pentru solutionarea cauzei penale ce intereseaza pe Panaitescu Edmond.
    De asemenea, recurentii solicita sa se dispuna citarea si a Camerelor Parlamentului si a Guvernului, iar citarea sa se faca cu copia actiunii si a exceptiilor, precum si a documentatiei privind etapele infractiunii, Curtea sa se pronunte asupra capetelor de cerere ridicate si sa-si decline competenta in favoarea Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie.
    Recursul nu este intemeiat.
    Sustinerea facuta, in sensul ca decizia atacata este nula de drept, deoarece, in speta, se pune in discutie vinovatia unor persoane ce ocupa functii de autoritate in stat si, deci, competenta materiala apartinand Curtii Supreme de Justitie, nu poate fi primita. Intr-adevar, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale, potrivit art. 144 din Constitutie, iar, in cauza de fata, Curtea a fost sesizata, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, de catre Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 59/1993, in partea referitoare la modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, ridicata de recurenti in Dosarul nr. 1441/1993 al instantei respective. Cererea de declinare in favoarea Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, iar motivele invocate nu au nici o legatura cu litigiul ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, fiind, de principiu, ca in cadrul contenciosului constitutional se analizeaza legitimitatea constitutionala a unui text de lege, si nu invinuirile aduse unor persoane. De asemenea, sustinerea cu privire la nulitatea Incheierii din 1 iunie 1994, intrucat prima instanta nu a motivat respingerea cererii de cercetare la fata locului, nu este intemeiata, deoarece, astfel cum rezulta din incheierea respectiva, recurentii nu au formulat o asemenea cerere. Nici criticile legate de citarea si comunicarea actelor dosarului Camerelor Parlamentului si Guvernului nu sunt fondate, acestea fiind formulate cu ignorarea specificului procedurii contenciosului constitutional. Totodata, imprejurarea ca decizia Curtii Constitutionale nu este semnata de toti membrii completului de judecata nu poate duce la admiterea recursului, deoarece, potrivit art. 32 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, deciziile "se certifica de presedintele Curtii sau al completului si de magistratul-asistent care a participat la dezbateri" si numai minuta deciziei se semneaza de toti judecatorii. Nu corespunde realitatii nici sustinerea facuta de recurenti in sensul ca instanta a omis sa tina seama de raportul intocmit de judecatorul-raportor, din considerentele deciziei rezultand ca au fost analizate toate aspectele ridicate prin exceptie si tratate in respectivul raport. In legatura cu Legea nr. 29/1990, in mod intemeiat s-a motivat in decizia recurata ca, fiind anterioara Constitutiei, distinctia dintre legea organica si cea ordinara nu ii este aplicabila, asa incat sustinerea recurentilor ca aceasta reglementare nu ar mai putea fi considerata lege este nefondata, mai ales ca toate legile adoptate de Parlamentul anterior au fost votate cu majoritatea prevazuta de actuala Constitutie pentru legile organice.
    Cu privire la celelalte "critici" invocate de recurenti - Curtea Suprema de Justitie sa oblige Parlamentul de a elabora o lege organica a contenciosului administrativ si sa constate nulitatea de drept a Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, sa oblige "aparatul de stat" sa respecte legea si sa ia masuri pentru solutionarea cauzei penale ce intereseaza pe Panaitescu Edmond - se constata ca acestea nu se refera la decizia pronuntata, ci reprezinta cereri ale recurentilor ce exced competenta Curtii Constitutionale, solutionarea lor fiind legata de prerogativele altor autoritati publice.
    De altfel, trebuie mentionat ca prin motivele de recurs nu se critica decizia in ce priveste respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicata, astfel incat, sub acest aspect, recursul este lipsit de obiect.
    Examinind si din oficiu decizia recurata, se constata ca nu sunt motive care sa justifice modificarea ei si, ca atare, recursul urmeaza a fi respins. Vazand si prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Liga Democratica pentru Dreptate din Romania si Panaitescu Edmond impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 67 din 13 iunie 1994.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 16 noiembrie 1994.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. dr. VASILE GIONEA

                       Magistrat-asistent,
                       Constantin Burada