Decizia Nr.12 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Voineşti, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 5.239/245/2009 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 185D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.239/245/2009, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Voineşti, judeţul Iaşi, într-o cauză civilă având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 1073 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece încalcă normele referitoare la principiul libertăţii contractuale, precum şi regulile generale de interpretare a contractului, în speţă prioritatea voinţei reale a părţilor, prevăzută în art. 977 din Codul civil.În acest context, arată că prevederile art. 1073 din Codul civil constrâng participanţii din cadrul unor raporturi juridice să îşi asume obligaţii la care nu au consimţit în mod liber, creând astfel premisele unei exercitări abuzive a dreptului de a acţiona în justiţie şi lăsând loc la interpretări arbitrare şi la o aplicare greşită a acestei reglementări de către instanţă. Totodată, susţine că proprietatea privată este ocrotită în mod diferit, atâta timp cât doar creditorului i se oferă posibilitatea obţinerii dezdăunării în caz de neexecuţie a obligaţiilor contractuale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a art. 1077 din Codul civil, autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât se prezumă existenţa unei obligaţii de a face, fără ca instanţa să o cenzureze, fiind astfel încălcat dreptul părţilor la apărare şi la un proces echitabil.În final, se invocă hotărârea pronunţată de CEDO în Cauza Popovici contra României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în lipsa acordului de voinţă al părţilor, complinirea consimţământului unuia dintre contractanţi prin hotărâre judecătorească este contrară atât principiului libertăţii actelor juridice civile, cât şi exigenţelor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Iaşi - Secţia civilă consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.“;

– Art. 1077: „Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Codul civil a fost abrogat prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Curtea constată că soluţia legislativă criticată a fost preluată, în esenţă, în cuprinsul noului act normativ, la art. 1.528 intitulat „Executarea obligaţiei de a face“ din secţiunea a 3-a a titlului V din cartea a V-a „Despre obligaţii“. Potrivit art. 102 alin. (1) din capitolul VII secţiunea 1 intitulată „Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare a cărţii a V-a «Despre obligaţii» a Codului civil“ din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.“ În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din vechiul Cod civil, întrucât şi-au produs efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră accesul liber la justiţie şi celor ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată, indiferent de titular. Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.111 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 5 octombrie 2011, Decizia nr. 1.210 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.253 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, Decizia nr. 460 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, sau Decizia nr. 134 din 5 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, prin care Curtea a constatat că art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil sunt constituţionale. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că art. 1073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Or, aşa cum Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, finalitatea acestui text din Codul civil constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri. În ceea ce priveşte art. 1077 din Codul civil, Curtea a reţinut că finalitatea acestuia constă în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării cheltuielilor pe care le implică executarea sa. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă a executării obligaţiilor civile. Astfel, prin executarea silită a unei obligaţii de a face se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului, dând expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată. Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Consiliul Local al comunei Voineşti, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 5.239/245/2009 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora