DECIZIE Nr.
1196 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si art. 34 lit. k) din
Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din Administratia
Nationala a Penitenciarelor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 18 din 10 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din
Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia
Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Dumitru Şuhan în Dosarul nr.
2.162/99/2007 al Tribunalului laşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece
critica autorului excepţiei vizează o problemă de aplicare şi de interpretare a
legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.162/99/2007, Tribunalul laşi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din
Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia
Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Dumitru Şuhan în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a unui act administrativ atacat
în justiţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea
proprietăţii în mod egal şi ale art. 56 referitoare la contribuţii financiare,
deoarece, potrivit art. 34 lit. k) teza întâi din Legea nr. 293/2004, angajaţii
cu putere de decizie din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pot
da dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine care să fie efectuate
pe cheltuiala acestora din urmă, urmând a fi decontate ulterior.
In plus, în opinia autorului,
există o vădită contradicţie între acest text şi prevederile art. 4 alin. (3)
din aceeaşi lege care conferă funcţionarului dreptul să refuze executarea unor
dispoziţii vădit ilegale.
Aşa fiind, autorul a înţeles să invoce prezenta
excepţie solicitând Curţii Constituţionale să clarifice legalitatea celor două
texte din punct de vedere constituţional şi, totodată, să se pronunţe asupra aplicabilităţii
acestora.
Tribunalul laşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în esenţă,
critica autorului excepţiei vizează modul de interpretare şi de aplicare a
prevederilor legale criticate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Mai mult, critica
avansată de autorul excepţiei vizează modul de interpretare şi de aplicare a
legii, aspecte care sunt exclusiv de resortul instanţei de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k)'din Legea nr.
293/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 30
iunie 2004, aşa cum au fost completate şi modificate prin art. I pct. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 565 din 29 iunie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 4 alin. (3): „Funcţionarul
public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul să refuze, în scris
şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel
care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat
să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală.
Funcţionarul public este obligat să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic
al persoanei care a emis dispoziţia aceste situaţii.";
- Art. 34 lit. k): „Funcţionarul
public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul la: [...]
k) decontarea cheltuielilor de transport în cazul
deplasării în interes de serviciu, în cazul mutării în alte localităţi şi, o
dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii,
în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că din analiza actelor existente la dosar rezultă că autorul excepţiei
a fost planificat să efectueze serviciul de supraveghere a unui deţinut aflat
în incinta unei unităţi spitaliceşti. Pentru acest motiv a solicitat
superiorilor punerea la dispoziţie a unui mijloc de transport. Deoarece
solicitarea nu a fost aprobată, reclamantul nu a executat ordinul, situaţie
care a determinat sancţionarea disciplinară. Prezenta excepţie de
neconstituţionalitate a fost ridicată în cauza ce are ca obiect contestarea
sancţiunii. Motivele de neconstituţionalitate au fost contrase din apărările
părţii adverse, care a precizat că funcţionarul ar fi trebuit să execute
ordinul, să angajeze cheltuieli din fonduri proprii si mai apoi să solicite
decontarea lor în temeiul art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004.
După cum se poate observa, critica autorului tinde să
convertească controlul de constituţionalitate într-un control judiciar de drept
comun, cu scopul aplicării şi interpretării dispoziţiilor legale criticate în
sensul sugerat de el.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului, deoarece, în caz contrar, şi-ar aroga rolul de putere
legiuitoare.
De asemenea, cu privire la contradicţia dintre cele
două articole legale criticate, Curtea observă că, aşa cum a statuat în mod
constant în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19
ianuarie 2004), examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi
raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori
principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la
concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională,
numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre
ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi art. 34 lit. k) din Legea nr. 293/2004
privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, excepţie ridicată de Dumitru Şuhan în Dosarul nr.
2.162/99/2007 al Tribunalului laşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru