DECIZIE Nr.
1195 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XIII alin. (1) teza întâi din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor
probleme financiare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 755 din 12 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001
pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de Consiliul
Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea
în Dosarul nr. 571/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
635D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea
ridicată în Dosarul nr. 634D/2010, excepţie ridicată de Consiliul Local al
Municipiului Râmnicu Vâlcea şi de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în
Dosarul nr. 521/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în
discuţie conexarea Dosarului nr. 635D/2010 la Dosarul
nr. 634D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 635D/2010 la Dosarul nr.
634D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în cauză se pun mai degrabă
probleme de interpretare şi aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 4 februarie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 571/90/2009 şi nr. 521/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001
pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de
Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi de primarul municipiului
Râmnicu Vâlcea în cauze având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate
încalcă art. 58, art. 73, art. 114 alin. (4), art. 120 alin. (1) şi art. 121
alin. (2) din Constituţie, întrucât obligă unităţile administrativ-teritoriale
să suporte din bugetul local cheltuielile cu salarizarea personalului din învăţământul
preuniversitar. Se consideră că în acest fel este păgubit bugetul local al
comunei, oraşului sau municipiului, fiind favorizate instituţiile publice care
ar trebui de fapt să aloce sumele necesare finanţării cheltuielilor de personal
menţionate, respectiv cele care au calitatea de angajator.
Se mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată a fost
adoptată în condiţiile în care nu exista un „caz excepţional" şi nici nu a
fost emisă în temeiul unei legi de abilitare.
In fine, se mai susţine că autonomia locală are drept
fundament economic sfera patrimonială proprie pe care autorităţile locale o
gestionează; ele administrează şi dispun de resursele financiare pe care le
constituie, dar nu pot face acelaşi lucru cu bugetul de stat, care este
principala sursă din care se constituie cheltuielile cu personalul din
învăţământul preuniversitar. Bugetul local constituie doar o sursă secundară de
finanţare a învăţământului preuniversitar, iar acordurile de finanţare se
încheie sub forma unui contract care reflectă acordul de voinţă atât al
instituţiei de învăţământ, cât şi al autorităţii locale. Or, în măsura în care
sursa de cheltuieli nu este alimentată din bugetul de stat, bugetul local este
cel care, în mod direct şi în lipsa vreunui acord de voinţă, urmează să suporte
sumele de bani câştigate în instanţă de către personalul din învăţământul preuniversitar.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este
întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. XIII din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001. In realitate, din motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate reiese că autorii acesteia critică numai art. XIII alin.
(1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001, text asupra
căruia Curtea urmează să se pronunţe şi care are următorul cuprins:
„(1) Incepând cu anul 2001 finanţarea instituţiilor
de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea
[...]".
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 61 (şi nu art. 58, cum
greşit indică autorii excepţiei) privind rolul şi structura Parlamentului, art.
73 privind categoriile de legi, art. 115 alin. (4) [şi nu art. 114 alin. (4),
cum greşit indică autorii excepţiei] privind delegarea legislativă, art. 120
alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art.
121 alin. (2) privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată,
Curtea constată următoarele:
I. Referitor la critica de neconstituţionalitate
extrinsecă, se observă că aceasta nu se susţine, întrucât măsura adoptată nu a
fost una de oportunitate, ci a avut un caracter stringent în condiţiile în care
la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă existau reale dificultăţi în
asigurarea fondurilor necesare învăţământului preuniversitar. Or, ordonanţa de
urgenţă criticată a fost emisă pentru înlăturarea acestor dificultăţi, dar şi
pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 120 din Constituţie cu referire
directă la autonomia locală şi descentralizare. Or, o ordonanţă de urgenţă care
transpune la nivel infraconstituţional prevederile Constituţiei nu poate fi
considerată ca fiind neconstituţională.
II. Cu privire la criticile de
constituţionalitate intrinsecă, astfel cum s-a arătat mai sus, ordonanţa de
urgenţă criticată transpune la nivelul legii prevederile art. 120 din
Constituţie. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate priveşte mai
degrabă împrejurări de fapt, şi anume că bugetele locale nu sunt alimentate în
mod constant de la bugetul de stat pentru a putea suporta sarcinile financiare
ce le-au fost impuse prin ordonanţa de urgenţă adoptată. Or, o atare chestiune
ţine mai degrabă de lipsa de coordonare între autorităţile de la nivel local şi
cele de la nivel central, ceea ce, în mod automat, nu poate atrage
neconstituţionalitatea textului legal criticat. Desigur, o atare lipsă de
coordonare nu trebuie să afecteze plata drepturilor băneşti în domeniul
învăţământului preuniversitar, inclusiv a celor obţinute în urma pronunţării
unor hotărâri judecătoreşti; astfel, atât autorităţile centrale, cât şi cele locale
trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile legale cu bună-credinţă, în sensul
art. 57 din Constituţie.
In sine, art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 32/2001 nu face altceva decât să apropie instituţiile de
învăţământ preuniversitar de comunitatea locală, creând, chiar dacă este vorba
în acest dosar numai despre latura financiară a acestei relaţii, o colaborare
între acestea, ceea ce, în niciun caz, nu poate fi contrară prevederilor
constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie
ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi primarul
municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarele nr. 571/90/2009 şi nr. 521/90/2009 ale
Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly