DECIZIE   Nr. 1195 din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 755 din 12 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                    - preşedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Mircea Ştefan Minea              -judecător

Iulia Antoanella Motoc            -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan            -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Benke Karoly                          - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 571/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 635D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 634D/2010, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 521/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 635D/2010 la Dosarul nr. 634D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 635D/2010 la Dosarul nr. 634D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în cauză se pun mai degrabă probleme de interpretare şi aplicare a legii.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarelor,   constată următoarele:

Prin încheierile din 4 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 571/90/2009 şi nr. 521/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi de primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în cauze având ca obiect drepturi băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă art. 58, art. 73, art. 114 alin. (4), art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie, întrucât obligă unităţile administrativ-teritoriale să suporte din bugetul local cheltuielile cu salarizarea personalului din învăţământul preuniversitar. Se consideră că în acest fel este păgubit bugetul local al comunei, oraşului sau municipiului, fiind favorizate instituţiile publice care ar trebui de fapt să aloce sumele necesare finanţării cheltuielilor de personal menţionate, respectiv cele care au calitatea de angajator.

Se mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în condiţiile în care nu exista un „caz excepţional" şi nici nu a fost emisă în temeiul unei legi de abilitare.

In fine, se mai susţine că autonomia locală are drept fundament economic sfera patrimonială proprie pe care autorităţile locale o gestionează; ele administrează şi dispun de resursele financiare pe care le constituie, dar nu pot face acelaşi lucru cu bugetul de stat, care este principala sursă din care se constituie cheltuielile cu personalul din învăţământul preuniversitar. Bugetul local constituie doar o sursă secundară de finanţare a învăţământului preuniversitar, iar acordurile de finanţare se încheie sub forma unui contract care reflectă acordul de voinţă atât al instituţiei de învăţământ, cât şi al autorităţii locale. Or, în măsura în care sursa de cheltuieli nu este alimentată din bugetul de stat, bugetul local este cel care, în mod direct şi în lipsa vreunui acord de voinţă, urmează să suporte sumele de bani câştigate în instanţă de către personalul din învăţământul preuniversitar.

Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001. In realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că autorii acesteia critică numai art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe şi care are următorul cuprins:

„(1) Incepând cu anul 2001 finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea [...]".

Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 61 (şi nu art. 58, cum greşit indică autorii excepţiei) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 privind categoriile de legi, art. 115 alin. (4) [şi nu art. 114 alin. (4), cum greşit indică autorii excepţiei] privind delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art. 121 alin. (2) privind autorităţile comunale şi orăşeneşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, se observă că aceasta nu se susţine, întrucât măsura adoptată nu a fost una de oportunitate, ci a avut un caracter stringent în condiţiile în care la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă existau reale dificultăţi în asigurarea fondurilor necesare învăţământului preuniversitar. Or, ordonanţa de urgenţă criticată a fost emisă pentru înlăturarea acestor dificultăţi, dar şi pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 120 din Constituţie cu referire directă la autonomia locală şi descentralizare. Or, o ordonanţă de urgenţă care transpune la nivel infraconstituţional prevederile Constituţiei nu poate fi considerată ca fiind neconstituţională.

II. Cu privire la criticile de constituţionalitate intrinsecă, astfel cum s-a arătat mai sus, ordonanţa de urgenţă criticată transpune la nivelul legii prevederile art. 120 din Constituţie. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate priveşte mai degrabă împrejurări de fapt, şi anume că bugetele locale nu sunt alimentate în mod constant de la bugetul de stat pentru a putea suporta sarcinile financiare ce le-au fost impuse prin ordonanţa de urgenţă adoptată. Or, o atare chestiune ţine mai degrabă de lipsa de coordonare între autorităţile de la nivel local şi cele de la nivel central, ceea ce, în mod automat, nu poate atrage neconstituţionalitatea textului legal criticat. Desigur, o atare lipsă de coordonare nu trebuie să afecteze plata drepturilor băneşti în domeniul învăţământului preuniversitar, inclusiv a celor obţinute în urma pronunţării unor hotărâri judecătoreşti; astfel, atât autorităţile centrale, cât şi cele locale trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile legale cu bună-credinţă, în sensul art. 57 din Constituţie.

In sine, art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 nu face altceva decât să apropie instituţiile de învăţământ preuniversitar de comunitatea locală, creând, chiar dacă este vorba în acest dosar numai despre latura financiară a acestei relaţii, o colaborare între acestea, ceea ce, în niciun caz, nu poate fi contrară prevederilor constituţionale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea şi primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în Dosarele nr. 571/90/2009 şi nr. 521/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly