DECIZIE   Nr. 119 din 21 noiembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 6 din 15 ianuarie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Ioan Deleanu           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Petrescu Marius impotriva Deciziei nr. 63, pronuntata la data de 20 iunie 1995 de catre Curtea Constitutionala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 7 noiembrie 1995, in prezenta recurentului Petrescu Marius si in lipsa celorlalte parti legal citate - Consiliul Local al Comunei Fardea, Inspectoratul Scolar Timis, Institutul Politehnic Timisoara - si au fost consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand pronuntarea a fost amanata la 14 noiembrie 1995 si apoi la 21 noiembrie 1995.

               CURTEA,
examinand actele si lucrarile dosarului, constata:
    Prin Decizia nr. 63 din 20 iunie 1995, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata, in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, invocata de reclamantul Petrescu Marius in Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecatoriei Lugoj.
    Impotriva acestei decizii Petrescu Marius a declarat recurs, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    In mod gresit s-a retinut in decizie ca reclamantul ar fi solicitat sa se constate neconstitutionalitatea celor doua decrete in functie de Constitutia din anul 1952 si de Constitutia din anul 1965, deoarece scopul urmarit este acela de a se constata neconstitutionalitatea acelor acte normative fata de actuala Constitutie, considerandu-se ca altminteri dreptul de proprietate al statului s-ar putea constitui, pe baza acestor decrete, si sub imperiul actualei Constitutii, astfel incat aplicarea decretelor respective s-ar putea face si in prezent, cu toate ca, prin continutul lor, sunt contrare unor prevederi constitutionale. De aceea se solicita constatarea abrogarii decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966 incepand cu data intrarii in vigoare a Constitutiei din anul 1991 "fara a afecta drepturile constituite anterior acestei date in temeiul actelor normative anterioare, daca aceste drepturi s-au constituit".
    Alt motiv de recurs se refera la invocarea, in decizia recurata, a prevederilor art. 77 din Legea nr. 58/1991 si a celor din art 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, sustinandu-se ca aceste texte legale ar fi contrare indeosebi principiului separatiei puterilor, precum si art. 21 din Constitutie.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia fiind respinsa ca vadit nefondata, nu se cerusera punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, s-au solicitat aceste puncte de vedere in scopul solutionarii recursului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera exceptia neintemeiata si recursul nefondat, deoarece:
    a) neconstitutionalitatea unor legi adoptate anterior Constitutiei din anul 1991 nu ar putea fi verificata de catre Curtea Constitutionala, deoarece "legea dispune numai pentru viitor", potrivit art. 15 alin. (2) din legea fundamentala;
    b) nu este de competenta Curtii verificarea constitutionalitatii Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966 in raport cu Constitutia din anul 1952 si cu Constitutia din anul 1965, deoarece art. 43 pct. 15 texa a II-a din aceasta din urma constitutie stipula in mod expres ca numai Marea Adunare Nationala hotaraste asupra constitutionalitatii legilor;
    c) cele doua decrete care fac obiectul exceptiei nu pot fi considerate ca abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu se mai aplica in prezent;
    d) scopul urmarit prin exceptie - restituirea unor bunuri imobile - nu poate fi realizat pe aceasta cale, avand in vedere prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 si ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit carora repararea abuzurilor regimului interior este un domeniu rezervat legii;
    e) recursul si exceptia sunt contrare practicii jurisdictionale a Curtii Constitutionale, asa cum a fost consacrata prin deciziile nr. 5/1995 si nr. 36/1995.
    Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

        CURTEA
examinand decizia atacata cu recurs, motivele de recurs, raportul intocmit in cauza si concluziile procurorului, decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 raportate la prevederile constitutionale, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Motivele de recurs sunt neintemeiate.
    Sustinerea ca reclamantul nu ar fi solicitat constatarea neconstitutionalitatii Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966 in raport cu regimul constitutional anterior este inexacta, deoarece in cererea introdusa la instanta se arata ca "Decretele nr. 218/1960 si nr. 712/1966 trebuie considerate insa ca fiind neconstitutionale si deci ilegale in raport cu prevederile Constitutiilor Romaniei din 1952 si, respectiv, 1965, sub imperiul carora au fost editate".
    In ceea ce priveste interpretarea data de recurent in sensul ca, in temeiul art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960, si in prezent s-ar putea constitui proprietatea statului asupra unor bunuri, aceasta teza este contrara insusi continutului normativ al articolului respectiv, care, referindu-se explicit doar la bunurile aflate in posesia statului anterior publicarii sale, implicit este inaplicabil pentru bunurile intrate in aceasta posesie ulterior. Deci critica facuta se intemeiaza pe o ipoteza imposibila si contrara, de altfel, intregii practici de aplicare a Decretului nr. 218/1960 si a Decretului nr. 712/1966, de la instituirea lor.
    Nu poate fi retinut nici motivul potrivit caruia dispozitiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 si cele ale art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 sunt contrare principiului separatiei puterilor in stat, precum si dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece:
    - critica formulata excede obiectul exceptiei, fiind fara relevanta pentru solutionarea ei;
    - insusi recurentul arata ca prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992 nu il privesc, intrucat considera ca dreptul de proprietate al statului asupra imobilului in litigiu nu s-a constituit.
    Sensul prevederii art. 21 din Constitutie este acela al posibilitatii oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime si nicidecum acela ca introducerea unei actiuni in justitie trebuie sa conduca in mod obligatoriu la admiterea acesteia.
    Fata de considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 1, art. 3 si art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23, 25 si 26 din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale,

                       CURTEA
                       In numele legii
                       DECIDE:
    Respinge recursul declarat de Petrescu Marius impotriva Deciziei nr. 63, pronuntata de Curtea Constitutionala la data de 20 iunie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 21 noiembrie 1995.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                Magistrat-asistent,
                                Doina Suliman