DECIZIE   Nr. 119 din 29 septembrie 1998

referitoare la sesizarea privind neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 468 din  7 decembrie 1998

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea sesizarii Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ, referitoare la neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, ca urmare a actiunii formulate de Partidul Unitatii Nationale Romane.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22 septembrie 1998, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 29 septembrie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Partidul Unitatii Nationale Romane, prin actiunea inregistrata la 14 iulie 1997 la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ, a chemat in judecata Guvernul Romaniei, solicitand ca, in baza dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, sa se constate ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 este "neconstitutionala, nula si neproducatoare de efecte juridice". In motivarea actiunii se sustine ca prin ordonanta mentionata se aduc reglementari in domeniul rezervat, potrivit art. 72 lit. m) din Constitutie, legilor organice, incalcandu-se grav art. 114 alin. (1) din legea fundamentala, text care interzice emiterea de ordonante in domenii ce fac obiectul legilor organice.
    Prin Sentinta civila nr. 790 din 25 august 1997, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a respins ca inadmisibila actiunea formulata de Partidul Unitatii Nationale Romane, retinand in considerente ca art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 excepteaza de la controlul judecatoresc, pe calea contenciosului administrativ, actele emise de Guvern in temeiul delegarii legislative date acestuia prin art. 114 alin. (4) din Constitutie. Totodata, s-a retinut ca nu poate fi sesizata Curtea Constitutionala in vederea declansarii controlului de constitutionalitate, intrucat nu sunt intrunite cerintele legale pentru sesizarea sa.
    Partidul Unitatii Nationale Romane a declarat recurs impotriva Sentintei civile nr. 790/1997 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ, care a fost admis de Curtea Suprema de Justitie prin Decizia nr. 369 din 18 februarie 1998, pronuntata in Dosarul nr. 2.019/1997 si, pe cale de consecinta, s-a casat sentinta recurata pe motiv ca instanta de contencios administrativ nu este competenta sa solutioneze cauza, dispunandu-se trimiterea acesteia la Curtea Constitutionala, "ca unica autoritate publica ce poate exercita controlul constitutionalitatii legilor si ordonantelor".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca solicitarea Partidului Unitatii Nationale Romane este inadmisibila. In motivarea acestei opinii se arata, in primul rand, ca astfel cum s-a stabilit prin jurisprudenta Curtii Constitutionale, Guvernul este competent sa emita ordonante de urgenta si in domeniul legilor organice; in al doilea rand, ca pentru solutionarea actiunii introduse de Partidul Unitatii Nationale Romane - si, deci, si a recursului - este necesara indeplinirea conditiilor prevazute la art. 144 lit. c) din Constitutie si la art. 23 din Legea nr. 47/1992, texte care au in vedere situatia in care exista o cauza pe rolul instantelor judecatoresti si, pe cale incidenta, se evoca neconstitutionalitatea unor dispozitii dintr-o lege ori dintr-o ordonanta. Or, in situatia de fata, neconstitutionalitatea nu s-a invocat pe cale de exceptie, ci constituie chiar obiectul cererii formulate de Partidul Unitatii Nationale Romane.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale partii prezente, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.
    In conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele prevederi dintr-o lege sau ordonanta de care depinde solutionarea cauzei in care acestea au fost invocate.
    Rezulta ca, in cadrul controlului prevazut la art. 144 lit. c) din Constitutie, instanta de contencios constitutional este legal sesizata in vederea declansarii controlului numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate invocate intr-un litigiu pendinte la o instanta de judecata si numai daca solutionarea acelui litigiu depinde de legea sau de ordonanta atacata prin exceptie de neconstitutionalitate.
    Curtea constata insa ca in speta Partidul Unitatii Nationale Romane a solicitat prin chiar actiunea introdusa in fata Curtii de Apel Bucuresti constatarea neconstitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997. Or, potrivit Constitutiei si Legii de organizare si functionare a Curtii Constitutionale nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate nu poate face obiectul unei actiuni directe adresate instantei judecatoresti sau Curtii Constitutionale.
    Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, o exceptie de neconstitutionalitate ce a fost invocata cu incalcarea prevederilor art. 23 alin. (1) din aceeasi lege este inadmisibila.
    In aceasta situatie, sesizarea Curtii Constitutionale urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila, fiind contrara prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992.
    In sensul celor aratate este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 25 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 285 din 3 august 1998.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca inadmisibila sesizarea asupra neconstitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 septembrie 1998.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu