DECIZIE   Nr. 119 din 15 octombrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 293 din 19 noiembrie 1996

    Ioan Muraru           - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Ioan Deleanu          - judecator
    Romul Petru Vonica    - judecator
    Raul Petrescu         - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala "Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 84 din 23 iulie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 8 octombrie 1996, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 15 octombrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 84 din 23 iulie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar, ridicata de Societatea Comerciala "Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti. Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca dispozitiile legale aratate nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, ci ele consfintesc dreptul creditorului de a obtine dezdaunarea integrala pentru prejudiciul ce i s-a cauzat. Cu referire la argumentul ca valorificarea creantelor creditorului ar necesita taxe de timbru apreciabile care depasesc posibilitatile financiare ale acestora, s-a statuat ca aceasta este o problema ce excede competentei Curtii, chiar daca ar fi avute in vedere dispozitiile art. 11 alineatul ultim din lege, care stabilesc la 10.000 lei taxa de timbru pentru introducerea actiunii. Interventia Curtii in sensul completarii sau modificarii legii i-ar conferi acesteia functia de legislator pozitiv, ceea ce este inadmisibil.
    Impotriva Deciziei nr. 84 din 23 iulie 1996 a declarat recurs Societatea Comerciala "Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti, invocand urmatoarele motive:
    - dispozitiile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992, prin trimiterea facuta la regimul de drept comun aplicabil "daunelor in completare", ingradesc accesul liber la justitie garantat de art. 21 din Constitutie;
    - debitorii aflati in incapacitate de plata sunt urmariti de catre creditorii lor, pe baza Legii nr. 76/1992, in conditii privilegiate sub aspectul taxei de timbru;
    - pentru respectarea principiului egalitatii partilor in fata legii, se cuvine a se extinde "procedura speciala" si asupra tuturor daunelor conventionale, ceea ce ar "asigura recuperarea integrala a prejudiciilor cauzate prin plata cu intarziere a creantelor", numai astfel asigurandu-se "efectele accesului liber la justitie".
    Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului, s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca dispozitiile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, deoarece legea aratata este o lege speciala care, in aceasta perioada de tranzitie, instituie o serie de masuri derogatorii de la dreptul comun in materie, printre care reglementarea unor daune moratorii obligatorii, sub forma penalitatilor ce se percep pentru fiecare zi de intarziere, judecarea cu celeritate a cauzelor si stabilirea unei taxe de timbru fixata pentru aceste actiuni la 10.000 lei. Se apreciaza ca nici prevederea din lege in temeiul careia daunele in completare pana la acoperirea integrala a prejudiciului pot fi solicitate de creditori, potrivit dreptului comun, nu ingradeste accesul liber la justitie, ci reitereaza dispozitiile dreptului comun, care asigura creditorului posibilitatea ca, pe cale judiciara, sa recupereze in integralitate paguba determinata de activitatea necorespunzatoare a debitorului sau. Prin suportarea taxelor de timbru prevazute de lege si calculate la valoarea pretentiilor cu care investesc instantele de judecata, justitiabilii, beneficiind nemijlocit de activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti, contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, in conditiile legii.
    In punctul de vedere exprimat de Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor se considera ca nici art. 7, nici art. 11 din Legea nr. 76/1992 nu pot fi interpretate ca avand prevederi prin care se incalca dispozitiile art. 21 din Constitutie. Creditorul se poate adresa justitiei, fara nici o ingradire, pentru recuperarea sumelor datorate, a penalitatilor legale sau contractuale, precum si a daunelor ocazionate pana la acoperirea integrala a prejudiciului. Procedura de formulare si de solutionare a pretentiilor este insa tratata diferit, avand in vedere tocmai scopul pentru care a fost adoptata Legea nr. 76/1992, si anume prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar. Tratamentul diferit stabilit prin aceasta lege pentru recuperarea creantelor certe si a penalitatilor aferente fata de sumele ce ar putea fi pretinse cu titlu de daune nu ar putea fi interpretat drept o incalcare a principiilor constitutionale, ci o facilitare pentru obtinerea drepturilor nedisputate, dar intarziate la plata datorita blocajului financiar.
    Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului si ale Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Primul motiv de recurs, prin care se sustine ca dispozitiile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 ingradesc accesul liber la justitie garantat de art. 21 din Constitutie, nu este intemeiat si urmeaza a fi respins.
    Aceasta sustinere a fost facuta si in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate si ea a fost examinata de instanta de fond care a stabilit ca art. 7 alineatul ultim din lege consfinteste dreptul creditorului de a obtine dezdaunarea integrala pentru prejudiciul ce i s-a cauzat, potrivit principiilor dreptului comun, si deci nu incalca accesul liber la justitie consacrat de prevederile art. 21 din Constitutie.
    Cel de-al doilea motiv, prin care se sustine ca debitorii aflati in incapacitate de plata sunt urmariti de creditorii lor, pe baza Legii nr. 76/1992, in conditii privilegiate sub aspectul taxei de timbru, este, de asemenea, neintemeiat si urmeaza a fi respins. Astfel cum corect a retinut instanta de fond, exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 implica si examinarea constitutionalitatii art. 11 alineatul ultim din aceeasi lege, potrivit caruia creditorul poate solicita instantei competente pronuntarea unei hotarari prin care debitorul, pus legal in intarziere si aflat in incapacitate de plata, sa fie obligat la plata sumei datorate si, dupa caz, a penalitatilor prevazute de art. 7. Taxa de timbru pentru introducerea actiunii s-a stabilit la 10.000 lei, indiferent de valoarea debitului.
    Din prevederile legale aratate rezulta ca pentru anumite pretentii taxa de timbru este fixa, iar pentru orice alte pretentii, aceasta taxa este stabilita potrivit regulilor dreptului comun.
    Modalitatea de stabilire a taxei de timbru, printr-o suma fixa sau proportional cu valoarea obiectului litigiului, este o problema de oportunitate legislativa, nu una de constitutionalitate. Indiferent de modalitatea de stabilire a taxei de timbru si de valoarea acesteia, ea incluzandu-se in cheltuielile de judecata, va putea fi recuperata de la partea care cade in pretentii.
    Taxa fixa de 10.000 lei, ca facilitate legala pentru timbrarea actiunii, fiind o dispozitie speciala in materia taxei de timbru, prin care se deroga de la regulile dreptului comun, nu este susceptibila de extrapolare la alte situatii ori la alti titulari de actiuni. In orice caz, Curtea Constitutionala n-ar putea proceda la o asemenea extindere, care ar fi sinonima unei activitati de legiferare, pentru ca ea s-ar substitui astfel autoritatii legiuitoare, contrar competentei exprese si limitative ce i-a fost acordata prin Constitutie.
    Si ultimul motiv de recurs, potrivit caruia pentru respectarea egalitatii partilor in fata legii se cuvine a se extinde "procedura speciala" si asupra tuturor daunelor conventionale, numai astfel asigurandu-se recuperarea integrala a prejudiciilor cauzate prin plata cu intarziere a creantelor, urmeaza a fi respins, deoarece argumentele ce au fundamentat cel de-al doilea motiv de recurs subzista si cu privire la acesta.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala "Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 84 din 23 iulie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 15 octombrie 1996.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu