DECIZIE Nr. 119 din 15 octombrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 19 noiembrie 1996
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala
"Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 84 din 23 iulie 1996.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 8 octombrie 1996, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, cand
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru
data de 15 octombrie 1996.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 84 din 23 iulie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alineatul ultim din
Legea nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din
actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea
incapacitatii de plata si a blocajului financiar, ridicata de Societatea
Comerciala "Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti. Pentru a pronunta
aceasta solutie, s-a retinut ca dispozitiile legale aratate nu incalca
prevederile art. 21 din Constitutie, ci ele consfintesc dreptul creditorului de
a obtine dezdaunarea integrala pentru prejudiciul ce i s-a cauzat. Cu referire
la argumentul ca valorificarea creantelor creditorului ar necesita taxe de
timbru apreciabile care depasesc posibilitatile financiare ale acestora, s-a
statuat ca aceasta este o problema ce excede competentei Curtii, chiar daca ar
fi avute in vedere dispozitiile art. 11 alineatul ultim din lege, care
stabilesc la 10.000 lei taxa de timbru pentru introducerea actiunii.
Interventia Curtii in sensul completarii sau modificarii legii i-ar conferi
acesteia functia de legislator pozitiv, ceea ce este inadmisibil.
Impotriva Deciziei nr. 84 din 23 iulie 1996 a declarat recurs Societatea
Comerciala "Concept" Ltd - S.R.L. Bucuresti, invocand urmatoarele motive:
- dispozitiile art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992, prin
trimiterea facuta la regimul de drept comun aplicabil "daunelor in
completare", ingradesc accesul liber la justitie garantat de art. 21 din
Constitutie;
- debitorii aflati in incapacitate de plata sunt urmariti de catre
creditorii lor, pe baza Legii nr. 76/1992, in conditii privilegiate sub
aspectul taxei de timbru;
- pentru respectarea principiului egalitatii partilor in fata legii, se
cuvine a se extinde "procedura speciala" si asupra tuturor daunelor
conventionale, ceea ce ar "asigura recuperarea integrala a prejudiciilor
cauzate prin plata cu intarziere a creantelor", numai astfel asigurandu-se
"efectele accesului liber la justitie".
Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului, s-au
solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca dispozitiile art. 7
alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 nu contravin prevederilor art. 21 din
Constitutie privind accesul liber la justitie, deoarece legea aratata este o
lege speciala care, in aceasta perioada de tranzitie, instituie o serie de
masuri derogatorii de la dreptul comun in materie, printre care reglementarea
unor daune moratorii obligatorii, sub forma penalitatilor ce se percep pentru
fiecare zi de intarziere, judecarea cu celeritate a cauzelor si stabilirea unei
taxe de timbru fixata pentru aceste actiuni la 10.000 lei. Se apreciaza ca nici
prevederea din lege in temeiul careia daunele in completare pana la acoperirea
integrala a prejudiciului pot fi solicitate de creditori, potrivit dreptului
comun, nu ingradeste accesul liber la justitie, ci reitereaza dispozitiile
dreptului comun, care asigura creditorului posibilitatea ca, pe cale judiciara,
sa recupereze in integralitate paguba determinata de activitatea
necorespunzatoare a debitorului sau. Prin suportarea taxelor de timbru
prevazute de lege si calculate la valoarea pretentiilor cu care investesc
instantele de judecata, justitiabilii, beneficiind nemijlocit de activitatea
desfasurata de autoritatile judecatoresti, contribuie la acoperirea cheltuielilor
acestora, in conditiile legii.
In punctul de vedere exprimat de Comisia juridica, de disciplina si
imunitati a Camerei Deputatilor se considera ca nici art. 7, nici art. 11 din
Legea nr. 76/1992 nu pot fi interpretate ca avand prevederi prin care se
incalca dispozitiile art. 21 din Constitutie. Creditorul se poate adresa
justitiei, fara nici o ingradire, pentru recuperarea sumelor datorate, a
penalitatilor legale sau contractuale, precum si a daunelor ocazionate pana la
acoperirea integrala a prejudiciului. Procedura de formulare si de solutionare
a pretentiilor este insa tratata diferit, avand in vedere tocmai scopul pentru
care a fost adoptata Legea nr. 76/1992, si anume prevenirea incapacitatii de
plata si a blocajului financiar. Tratamentul diferit stabilit prin aceasta lege
pentru recuperarea creantelor certe si a penalitatilor aferente fata de sumele
ce ar putea fi pretinse cu titlu de daune nu ar putea fi interpretat drept o
incalcare a principiilor constitutionale, ci o facilitare pentru obtinerea
drepturilor nedisputate, dar intarziate la plata datorita blocajului financiar.
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de
vedere ale Guvernului si ale Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a
Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile
art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
Primul motiv de recurs, prin care se sustine ca dispozitiile art. 7
alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 ingradesc accesul liber la justitie
garantat de art. 21 din Constitutie, nu este intemeiat si urmeaza a fi respins.
Aceasta sustinere a fost facuta si in sprijinul exceptiei de
neconstitutionalitate si ea a fost examinata de instanta de fond care a
stabilit ca art. 7 alineatul ultim din lege consfinteste dreptul creditorului
de a obtine dezdaunarea integrala pentru prejudiciul ce i s-a cauzat, potrivit
principiilor dreptului comun, si deci nu incalca accesul liber la justitie
consacrat de prevederile art. 21 din Constitutie.
Cel de-al doilea motiv, prin care se sustine ca debitorii aflati in
incapacitate de plata sunt urmariti de creditorii lor, pe baza Legii nr.
76/1992, in conditii privilegiate sub aspectul taxei de timbru, este, de
asemenea, neintemeiat si urmeaza a fi respins. Astfel cum corect a retinut
instanta de fond, exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alineatul ultim
din Legea nr. 76/1992 implica si examinarea constitutionalitatii art. 11
alineatul ultim din aceeasi lege, potrivit caruia creditorul poate solicita
instantei competente pronuntarea unei hotarari prin care debitorul, pus legal
in intarziere si aflat in incapacitate de plata, sa fie obligat la plata sumei
datorate si, dupa caz, a penalitatilor prevazute de art. 7. Taxa de timbru
pentru introducerea actiunii s-a stabilit la 10.000 lei, indiferent de valoarea
debitului.
Din prevederile legale aratate rezulta ca pentru anumite pretentii taxa de
timbru este fixa, iar pentru orice alte pretentii, aceasta taxa este stabilita
potrivit regulilor dreptului comun.
Modalitatea de stabilire a taxei de timbru, printr-o suma fixa sau
proportional cu valoarea obiectului litigiului, este o problema de oportunitate
legislativa, nu una de constitutionalitate. Indiferent de modalitatea de
stabilire a taxei de timbru si de valoarea acesteia, ea incluzandu-se in
cheltuielile de judecata, va putea fi recuperata de la partea care cade in
pretentii.
Taxa fixa de 10.000 lei, ca facilitate legala pentru timbrarea actiunii,
fiind o dispozitie speciala in materia taxei de timbru, prin care se deroga de
la regulile dreptului comun, nu este susceptibila de extrapolare la alte
situatii ori la alti titulari de actiuni. In orice caz, Curtea Constitutionala
n-ar putea proceda la o asemenea extindere, care ar fi sinonima unei activitati
de legiferare, pentru ca ea s-ar substitui astfel autoritatii legiuitoare,
contrar competentei exprese si limitative ce i-a fost acordata prin
Constitutie.
Si ultimul motiv de recurs, potrivit caruia pentru respectarea egalitatii
partilor in fata legii se cuvine a se extinde "procedura speciala" si
asupra tuturor daunelor conventionale, numai astfel asigurandu-se recuperarea
integrala a prejudiciilor cauzate prin plata cu intarziere a creantelor,
urmeaza a fi respins, deoarece argumentele ce au fundamentat cel de-al doilea
motiv de recurs subzista si cu privire la acesta.
Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art.
26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala "Concept" Ltd
- S.R.L. Bucuresti impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 84 din 23
iulie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 15 octombrie 1996.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu