DECIZIE   Nr. 1186 din 6 noiembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 836 din 11 decembrie 2008

Ioan Vida                                  - preşedinte

Nicolae Cochinescu                 -judecător

Acsinte Gaspar                        -judecător

Petre Lăzăroiu                         -judecător

Ion Predescu                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan            -judecător

Tudorel Toader                         -judecător

Augustin Zegrean                    -judecător

Simona Ricu                             - procuror

Gabriela Dragomirescu            - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (număr în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 18 august 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.258/98/2008, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu R. Stan într-o cauză având ca obiect contestaţia în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, potrivit căruia competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine aceleiaşi instanţe a cărei hotărâre se contestă, încalcă dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece judecătorii care judecă contestaţia în anulare împotriva propriei hotărâri irevocabile nu mai pot fi imparţiali pentru că trebuie să îşi apere propria hotărâre. De asemenea, autorul excepţiei consideră că aceşti judecători au interes în cauză, întrucât la aprecierea anuală a activităţii lor se ţine seama de numărul hotărârilor anulate. Se mai susţine că „legiuitorul nu are niciun temei pentru a face excepţie de la regula controlului de legalitate a unei hotărâri de către o instanţă superioară în grad celei care a pronunţat-o", precum şi că „legiuitorul nu poate să invoce prevederile art. 129 din Constituţie, deoarece «condiţiile legii» trebuie să respecte prevederile constituţionale şi nu invers".

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată, „întrucât în calea de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anteriore", precum şi că „în oricare din situaţii există un mecanism legal care poate asigura imparţialitatea hotărârii pronunţate".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă".

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare, alături de alte texte, şi la art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ee şi explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare. Chiar dacă aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. S-a mai reţinut că art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte criticile referitoare la soluţionarea contestaţiei în anulare de către instanţa la care este introdusă cererea, Curtea, analizând dispoziţiile Codului de procedură civilă, a observat că, de fiecare dată când legiuitorul a înţeles să dea în competenţă judecarea unei căi de atac unei alte instanţe decât celei la care se depune sau introduce calea de atac, a prevăzut expres acest lucru. In acest sens, Curtea, făcând referire la prevederile art. 288 alin. 2, art. 302, art. 282 alin. 1 şi ale art. 299 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a statuat că instanţa, soluţionând contestaţia în anulare, face o interpretare sistematică a dispoziţiilor procesual civile, exercitându-şi competenţa atribuită de legiuitor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (număr în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu