DECIZIE Nr.
1186 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 836 din 11 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (număr
în format vechi 1.559/2008) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 august 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.258/98/2008, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu R.
Stan într-o cauză având ca obiect contestaţia în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, potrivit căruia competenţa
de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine aceleiaşi instanţe a cărei
hotărâre se contestă, încalcă dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece
judecătorii care judecă contestaţia în anulare împotriva propriei hotărâri
irevocabile nu mai pot fi imparţiali pentru că trebuie să îşi apere propria
hotărâre. De asemenea, autorul excepţiei consideră că aceşti judecători au
interes în cauză, întrucât la aprecierea anuală a activităţii lor se ţine seama
de numărul hotărârilor anulate. Se mai susţine că „legiuitorul nu are niciun
temei pentru a face excepţie de la regula controlului de legalitate a unei
hotărâri de către o instanţă superioară în grad celei care a pronunţat-o",
precum şi că „legiuitorul nu poate să invoce prevederile art. 129 din
Constituţie, deoarece «condiţiile legii» trebuie să respecte prevederile
constituţionale şi nu invers".
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată, „întrucât în calea de atac
a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei
judecăţi anteriore", precum şi că „în oricare din situaţii există un
mecanism legal care poate asigura imparţialitatea hotărârii pronunţate".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul conţinut: „Contestaţia se introduce la instanţa a
cărei hotărâre se atacă".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3), potrivit cărora „Părţile au dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare, alături de alte
texte, şi la art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, de exemplu prin Decizia
nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie
2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, în
principiu, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se
realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la
soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri
prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ee şi
explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situaţie
de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluţionarea
aceleiaşi pricini în contestaţia în anulare. Chiar dacă aceeaşi instanţă
urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia
legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel,
soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile
beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure
dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia
într-un termen rezonabil. S-a mai reţinut că art. 319 alin. 1 din Codul de
procedură civilă nu aduce nicio atingere principiului imparţialităţii
instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil
prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte
criticile referitoare la soluţionarea contestaţiei în anulare de către instanţa
la care este introdusă cererea, Curtea, analizând dispoziţiile Codului de procedură civilă, a observat că, de
fiecare dată când legiuitorul a înţeles să dea în competenţă judecarea unei căi
de atac unei alte instanţe decât celei la care se depune sau introduce calea de
atac, a prevăzut expres acest lucru. In acest sens,
Curtea, făcând referire la prevederile art. 288 alin.
2, art. 302, art. 282 alin. 1 şi ale art. 299 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, a statuat că instanţa, soluţionând contestaţia în anulare, face o
interpretare sistematică a dispoziţiilor procesual civile, exercitându-şi
competenţa atribuită de legiuitor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Radu S. Stan în Dosarul nr. 2.258/98/2008 (număr în format vechi 1.559/2008)
al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu