Decizia Nr.1184 din 15.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 şi art. 208 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Detectivi Marinescu“ - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 216D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 240D/2011 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ioan Vasile în Dosarul nr. 596/1.259/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 240D/2011 la Dosarul nr. 216D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 240D/2011 la Dosarul nr. 216D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată arătând că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor părţilor şi că reprezintă rezultatul opţiunii legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 24 ianuarie 2011 şi 21 ianuarie 2011, pronunţate în dosarele nr. 10.160/101/2008 şi nr. 596/1.259/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 şi art. 208 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Detectivi Marinescu“ - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin şi de Ioan Vasile în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de recurs împotriva unor sentinţe întemeiate pe anumite probe administrate ca urmare a aprecierii instanţelor de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece judecătorii pot cenzura probele care se administrează într-un proces. Astfel, în exercitarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, părţile ar trebui să aibă libertatea de a administra toate probele pe care le consideră necesare, fără ca instanţa să se pronunţe asupra pertinenţei lor atunci când le încuviinţează. Pentru a da expresie principiului disponibilităţii şi dreptului la un proces echitabil, părţile ar trebui să aibă posibilitatea de a dispune în legătură cu probele care trebuie administrate în cauză, întrucât lăsarea administrării probelor la stricta apreciere a instanţei limitează posibilitatea unei apărări efective a acestora. Se arată, de asemenea, că dispoziţiile art. 208 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât, în speţă, „expertiza s-a realizat pe probe imaginare, fără citarea părţilor, instanţa de judecată fiind indusă în eroare“ cu privire la citarea părţilor pentru termenul la care s-a administrat respectiva probă.Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, aplicându-se în egală măsură tuturor părţilor din proces.Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin textul de lege criticat legiuitorul urmărind înlăturarea posibilităţii ca părţile să tergiverseze judecarea cauzei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 şi art. 208 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 167 alin. 1-4: „Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului. Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp. Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.“; – Art. 169 alin. 1: „Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel.“;

– Art. 208: „Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.“ Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, dispoziţiile art. 208 din Codul de procedură civilă contravin art. 1 alin. (1)-(4) referitor la statul român şi art. 126 alin. (1) privind competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege de a realiza justiţia din Legea fundamentală. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată Curtea constată următoarele: 1. Dispoziţiile art. 167 alin. 1-4 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea prin mai multe decizii, spre exemplu Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, a reţinut, referitor la competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, că aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior pronunţate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru aceleaşi argumente, Curtea nu poate reţine nici criticile privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Cu acest prilej, Curtea observă că, potrivit art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, atât reclamantul, cât şi pârâtul au acces în mod egal şi simetric la procedura administrării dovezilor, fără privilegii sau discriminări, aşa încât nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei referitoare la încălcarea, prin textele de lege criticate, a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 9 iunie 1998, pronunţată în Cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (paragraful 34) că admisibilitatea probelor reprezintă o problemă care trebuie să fie reglementată de dreptul intern, iar aprecierea lor aparţine instanţelor naţionale, aşa încât Curţii îi revine doar rolul de a examina dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privinţa administrării probelor, a avut un caracter echitabil. În acelaşi sens sunt, de exemplu, şi Hotărârea din 30 iunie 2009, pronunţată în Cauza Viorel Burzo împotriva României (paragraful 137), Hotărârea din 21 aprilie 2011, pronunţată în Cauza Nechiporuk şi Yonkalo împotriva Ucrainei (paragraful 273) şi Hotărârea din 1 martie 2011, pronunţată în Cauza Welke şi Białek împotriva Poloniei (paragraful 57). 2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că nemulţumirile autorului privesc modul de administrare al probei cu expertiza în faţa instanţei de fond. Or, Curtea constată că aceste susţineri nu pot fi reţinute, iar excepţia urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată[... ]“, competenţa de a se pronunţa asupra acestor aspecte revenind în exclusivitate instanţei de recurs. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Detectivi Marinescu“ - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Ioan Vasile în Dosarul nr. 596/1.259/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Detectivi Marinescu“ - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu