DECIZIE Nr.
1183 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2 1) si (3) si ale art. 50
1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 27 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (21) şi (3) şi
ale art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr.
3.266/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, apreciind că reglementarea criticată este conformă cu principiile
enunţate în Legea fundamentală şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.266/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 alin. (21) şi (3) şi ale art. 501
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect o acţiune în
pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului
constituţional al egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un privilegiu în
favoarea chiriaşilor imobilelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, care au
dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor ce au fost retrocedate
foştilor proprietari prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Se
arată că despăgubirea cumpărătorilor unor astfel de imobile la valoarea de
circulaţie actuală a imobilelor constituie în mod vădit o îmbogăţire fără justă
cauză şi o discriminare, pe de o parte, faţă de restul cetăţenilor care nu
beneficiază de astfel de măsuri legislative ce constau în alocarea de fonduri
publice cu caracter preferenţial, iar pe de altă parte, faţă de foştii
proprietari deposedaţi abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care
beneficiază de măsuri reparatorii având ca obiect titluri de participare la
Fondul „Proprietatea", organism a cărui incapacitate reală de a asigura
plata despăgubirilor a fost subliniată în mod repetat în jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, cauza Porţeanu contra României,
2006).
In opinia instanţei de judecată, soluţia legislativă
actuală, introdusă prin Legea nr. 1/2009, diferă esenţial faţă de dreptul comun
în materia răspunderii vânzătorului pentru evicţiune, întrucât, potrivit art.
1344 din Codul civil, cumpărătorul evins are dreptul la restituirea sporului de
valoare al imobilului, în caz de evicţiune totală. într-adevăr, aşa cum a
statuat Curtea Constituţională, este admisibilă instituirea unui tratament
juridic diferit pentru situaţii distincte, însă, în cauză, este evidentă lipsa
unui „criteriu obiectiv şi rezonabil", în sensul jurisprudenţei constante
a Curţii Constituţionale, care să justifice această diferenţă de tratament
juridic, respectiv obligarea vânzătorului, în speţă statul, la plata unei
despăgubiri cu mult superioare preţului plătit, chiar actualizat cu rata
inflaţiei.
In acest sens, susţine şi contrarietatea dispoziţiilor
legale criticate cu prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din
Constituţie, care prevăd că economia României este o economie de piaţă, bazată
pe libera concurenţă, ceea ce exclude alocarea preferenţială de resurse publice
fără a exista justificări obiective şi raţionale, cum ar fi considerente de
protecţie socială ori cerinţe economice de interes general. In acest mod,
instanţa apreciază că este încălcat interesul naţional în activitatea economică
şi financiară, instituindu-se o sarcină excesivă asupra bugetului de stat, prin
numeroasele acţiuni în justiţie pentru plata valorii de circulaţie a
imobilelor, introduse atât de cumpărătorii evinşi care au obţinut deja preţul
plătit, actualizat cu valoarea inflaţiei, conform soluţiei legislative
anterioare, cât şi de cei care au dreptul la reparaţie prin plata valorii de
piaţă a imobilelor, în acord cu actuala reglementare.
Astfel, în opinia instanţei de judecată, prin adoptarea
Legii nr. 1/2009 au fost nesocotite atât interesul contribuabilului, cât şi
interesul general al statului în activitatea economică şi financiară, ce
vizează menţinerea unui echilibru bugetar, necesar bunei funcţionări a
economiei şi realizării obligaţiilor sale, stabilite prin Constituţie şi prin
legile în vigoare.
Prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor
art. 20 din Constituţie, cu referire la Protocolul nr. 12 adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care interzice însuşi legiuitorului să reglementeze în mod discriminatoriu
exerciţiul drepturilor recunoscute cetăţenilor.
Astfel, analizând jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materia indemnizării cumpărătorilor imobilelor preluate
de regimul comunist, în situaţia în care aceştia au fost evinşi, prin admiterea
acţiunilor în revendicare formulate de foştii proprietari, instanţa de judecată
învederează faptul că a fost considerată suficientă, prin raportare la exigenţa
proporţionalităţii între interesul general care a generat privarea de bun şi
interesul particular, o indemnizare care reprezintă o parte din valoarea de
circulaţie a bunului (cauza Velikovi şi alţii contra Bulgariei, 2007)
sau contravaloarea preţului actualizat, plătit de cumpărătorul evins (cauza Tudor
Tudor contra României, 2009). Mai mult, în cauze precum Pincova şi Pine
contra Republicii Cehe, 2005, sau Stoyanova şi Ivanov contra Bulgariei, 1999,
instanţa de contencios european al drepturilor omului a statuat că, în situaţia
în care au existat încălcări esenţiale ale legii, privarea de proprietate va fi
socotită proporţională şi conformă Convenţiei, chiar dacă despăgubirea este net
inferioară valorii de circulaţie actuale a imobilului. Prin urmare, aşa cum
rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, soluţia
legislativă anterioară Legii nr. 1/2009, de restituire a preţului actualizat cu
rata inflaţiei, este conformă cu cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1
adiţional la Convenţie, astfel încât actuala soluţie legislativă, de
indemnizare a cumpărătorului la valoarea de circulaţie actuală a bunului, nu este
justificată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1)şi art.
20 din Constituţie şi nici prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In acest sens, arată că situaţia proprietarilor ale căror contracte de
vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au
fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile este
deosebită de cea a foştilor proprietari deposedaţi abuziv, diferenţa de
tratament juridic fiind justificată de statutul juridic diferit al celor două
categorii de proprietari. In plus, legiuitorul este liber să opteze cu privire
la întinderea şi modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, iar practica
Curţii Europene a Drepturilor Omului recunoaşte despăgubirea persoanelor
îndreptăţite prin acordarea unei „sume corespunzătoare cu valoarea actuală a
apartamentului" (cauza Raicu contra României, 2006).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 50
alin. (21) şi (3) şi ale art. 501 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dispoziţii introduse prin art. I pct.
16 şi 18 şi modificate prin pct. 17 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 50: „(21) Cererile sau acţiunile
in justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor,
privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de
timbru.
(3) Restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (21)
se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor*) din fondul extrabugetar
constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările
ulterioare.";
- Art. 501: „(1) Proprietarii ale căror
contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri
judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de
piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1)
se stabileşte prin expertiză."
*) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei
publice centrale, Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost reorganizat în
Ministerul Economiei şi în Ministerul Finanţelor Publice.
In opinia instanţei de judecată, dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 -
Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 135 alin. (1)
privind caracterul de economie de piaţă al economiei României şi alin. (2) lit.
b) referitor la obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în
activitatea economică, financiară şi valutară.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat, în cadrul controlului a priori, asupra
constituţionalităţii Legii nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, statuând că aceasta este
constituţională.
Astfel, prin Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie
2008, Curtea a respins obiecţia de neconstituţionalitate, reţinând, în legătură
cu textele de lege criticate şi în prezenta cauză, că „acordarea unor
despăgubiri la valoarea actuală a imobilelor are natura juridică a unei măsuri
echitabile, menită să le ofere foştilor chiriaşi posibilitatea de a-şi cumpăra
o locuinţă, ceea ce este în consens cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din
Constituţie, potrivit cărora: «România este stat de drept, în care [...]
drepturile şi libertăţile cetăţenilor [...], dreptatea [...] reprezintă valori
supreme [...] şi sunt garantate.»"
Autorul excepţiei susţine, de asemenea, înfrângerea
principiului egalităţii prin reglementarea instituită de Legea nr. 1/2009,
„care prevede un privilegiu în favoarea chiriaşilor evinşi pentru că aceştia
[...] ar urma să primească valoarea de circulaţie a imobilului, ceea ce
reprezintă o discriminare şi un privilegiu atât în raport de restul
cetăţenilor, cât şi în raport de foştii proprietari deposedaţi abuziv de
regimul comunist", faţă de care „legea prevede o modalitate de reparaţie
cu totul incertă şi ineficace". Cât priveşte această pretinsă
contrarietate faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin
aceeaşi decizie, că aceasta este nefondată, „deoarece principiul
egalităţii impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor persoane aflate în
aceeaşi situaţie juridică. Or, foştii proprietari ale căror imobile au fost
preluate în mod abuziv se află în situaţie juridică diferită faţă de
proprietarii care au dobândit dreptul de proprietate în calitate de foşti
chiriaşi, în baza Legii nr. 112/1995. Astfel, prima categorie beneficiază de
măsuri reparatorii datorate preluării abuzive a imobilelor de către stat, în
timp ce a doua categorie beneficiază de plata unor despăgubiri ca urmare a
desfiinţării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare. Este
echitabil, în această situaţie, ca statul să acorde despăgubiri la preţul de
piaţă al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuinţe, având în
vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit
preţul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în
vigoare la acel moment."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, soluţia acestei decizii este
valabilă şi în prezenta cauză.
Referitor la înfrângerea prevederilor cuprinse în art.
135 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea fundamentală, autorul excepţiei arată
că, potrivit normei constituţionale, „România este o economie de piaţă bazată
pe libera concurenţă, ceea ce exclude favorizarea unor particulari prin
alocarea preferenţială de resurse publice, fără a exista o justificare
întemeiată". Totodată, apreciază că „se încalcă un interes naţional în
activitatea economică şi financiară, prin instituirea unei sarcini excesive şi
nejustificate în sarcina statului". Faţă de aceste susţineri, Curtea
consideră că restituirea preţului de piaţă al imobilelor nu aduce atingere
intereselor statului sau economiei naţionale, legiuitorul reglementând, prin
art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei
juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea
statului, modalităţile de restituire a despăgubirilor dintr-un fond
extrabugetar, special constituit, precum şi sursele de finanţare, plata
despăgubirilor efectuându-se de către Ministerul Economiei şi Finanţelor*),
prin serviciile publice descentralizate ale acestuia.
Aşa fiind, Curtea apreciază că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din celelalte
documente internaţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 50 alin. (21) şi (3) şi ale art. 501
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.266/4/2008 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
*) Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei
publice centrale, Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost reorganizat în
Ministerul Economiei şi în Ministerul Finanţelor Publice.