DECIZIE Nr.
1183 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea si
completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si ale Legii nr.
393/2004 privind Statutul alesilor locali
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 18 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Alexandru Ciobanu
în Dosarul nr. 13.760/54/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că la dosarul
cauzei autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând în acest sens
că ambele legi criticate au fost adoptate potrivit exigenţelor constituţionale
privind legile organice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 13.760/54/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de
Alexandru Ciobanu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect
anularea unei hotărâri a Consiliului Local Sâmbureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Legea nr. 286/2006 şi Legea nr. 393/2004 sunt legi
ordinare întrucât nu se regăsesc printre categoriile de legi organice limitativ
prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie şi nici nu au fost adoptate
potrivit procedurii stabilite la art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală.
Pentru aceste motive, se susţine că acestea nu pot modifica sau completa o lege
organică, respectiv Legea nr. 215/2001, deoarece un act normativ poate fi
modificat numai printr-un alt act normativ cu forţă juridică egală. Se mai
susţine că dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 393/2004 este neconstituţional
întrucât instituie un sistem sancţionator derogator de la cel prevăzut de art.
78 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi contravine normelor constituţionale care
reglementează principiul autonomiei locale pe care se întemeiază administraţia
publică locală.
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia invocă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 73 alin. (3) care enumera domeniile
în care Parlamentul adoptă legi organice, art. 76 alin. (1) şi (2) care
stabilesc modalitatea de adoptare a legilor organice, respectiv a celor
ordinare, şi art. 120 alin. (1) care precizează principiile pe care se
întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că ambele legi criticate
„pot fi calificate drept legi organice, atât sub aspectul conţinutului, pentru
că vizează domeniul rezervat prin art. 73 alin. (3) lit. o), cât şi sub aspect
procedural". Mai arată că, din analiza sistematică a dispoziţiilor art. 69
din Legea nr. 393/2004, referitoare la procedura răspunderii disciplinare în
exercitarea mandatului de viceprimar, de preşedinte sau de vicepreşedinte al
consiliului judeţean, nu rezultă că prin adoptarea acestui text de lege s-ar
încălca vreo normă constituţională sau principiul autonomiei locale.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât legile criticate
de autorul acesteia au caracter de lege organică, ambele fiind adoptate de
Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 şi art. 76 alin. (1) din
Constituţie. Arată că despre acest aspect s-a făcut menţiune în Monitoarele
Oficiale în care legile respective au fost publicate, In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 69 din Legea nr. 393/2004, observă că acestea se rezumă la stabilirea unor
sancţiuni, fără ca prin aceasta să se aducă atingere autonomiei locale.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legilor criticate sunt constituţionale, ambele fiind adoptate cu
procedura prevăzută de Legea fundamentală pentru legile organice. In plus,
consideră că dispoziţiile Legii nr. 393/2004 sunt în deplină concordanţă şi cu
principiile de bază cuprinse în art. 120 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, şi cele ale Legii nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
legile criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 73
alin. (3) care enumera domeniile în care Parlamentul adoptă legi organice, art.
76 alin. (1) şi (2) care stabilesc modalitatea de adoptare a legilor organice,
respectiva celor ordinare, şi art. 120 alin. (1) care precizează principiile pe care se întemeiază
administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte Legea
nr. 393/2004, sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. (1) din Constituţie,
potrivit cărora „Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de
legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale
anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire". Legea de
revizuire a Constituţiei nr. 429/2003 a intrat în vigoare la data de 29
octombrie 2003, data publicării Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22
octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din
18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României.
Proiectul legii privind Statutul aleşilor locali a fost
înregistrat la Senat la data de 27 martie 2001 şi a fost adoptat la data de 4
iunie 2001.
Proiectul a fost transmis Camerei Deputaţilor, unde a
fost înregistrat pentru dezbatere la data de 7 iunie 2001. Pe 31 august 2004,
proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor într-o formă diferită de
cea adoptată de Senat şi, ca atare, a fost declanşată procedura medierii.
Raportul comisiei de mediere a fost adoptat de plenul Senatului pe 13
septembrie 2004 şi pe 14 septembrie 2004 de plenul Camerei Deputaţilor.
Legea, adoptată ca lege organică, a fost promulgată de
Preşedintele României şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004.
II. In ceea ce priveşte Legea
nr. 286/2006, Curtea constată că, în calitate de primă Cameră sesizată, Camera
Deputaţilor a adoptat proiectul legii la data de 28 martie 2006, cu 181 de
voturi pentru, 33 de voturi împotrivă şi 10 abţineri, ceea ce reprezintă
majoritatea membrilor cerută de art. 76 alin. (1) din Constituţie pentru
adoptarea legilor organice.
Senatul, care în acest caz a fost Camera decizionala, a
adoptat aceIaşi proiect pe data de 29 iunie 2006, cu
72 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi o abţinere. Deci, şi la Senat votul
favorabil a fost exprimat de mai mult de jumătate din numărul total de
senatori.
In plus, Legea nr. 286/2006, modificând o lege organică
- Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 - a căpătat calificarea
acesteia de lege organică şi a fost adoptată de Parlament ca atare.
Aşadar, atât la adoptarea Legii nr. 393/2004, cât şi la
adoptarea Legii nr. 286/2006 au fost respectate cerinţele art. 76 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora legile organice se adoptă cu votul majorităţii
membrilor fiecărei Camere.
Pe de altă parte, caracterul de legi organice al celor
două acte normative rezultă şi din obiectul lor de reglementare şi din
conţinutul lor, încadrându-se în domeniul pe care Legea fundamentală îl rezervă
legilor organice la art. 73 alin. (3) lit. o), adică organizarea administraţiei
publice locale, a teritoriului şi regimul general privind autonomia locală.
In fine, în ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art.
120 din Constituţie, Curtea observă că autorul acesteia nu formulează o
veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci face o paralelă între regimul
sancţionator reglementat în art. 69 din Legea nr. 393/2004 şi cel cuprins în
art. 118 din Legea nr. 215/2001, fără să releve nicio contradicţie între cel
dintâi text de lege şi principiul autonomiei locale pe care, printre altele, se
întemeiază administraţia publică locală, potrivit Legii
fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Alexandru Ciobanu în Dosarul nr.
13.760/54/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu