DECIZIE   Nr. 117 din 15 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. (1) si (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 173 din 12 martie 2007

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        - judecător

Aspazia Cojocaru                            - judecător

Acsinte Gaspar                               - judecător

Kozsokar Gabor                              - judecător

Petre Ninosu                                   - judecător

Ion Predescu                                   - judecător

Tudorel Toader                               - judecător

Ion Tiucă                                         - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art.  16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicată de Mayor Phillip în Dosarul nr. 10.959/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauză înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.217D/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limba engleză, doamna Elena Andrei.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 2.220D/2006, nr. 2.221 D/2006, nr. 2.280D/2006 şi nr. 60D/2007 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Zaid Abdul Hadi, Kamanga Charles, Sajjad Masihh si Faisal Saeed în dosarele nr. 8.558/302/2006, nr. 9.554/302/2006, nr. 12.121/302/2006 şi nr. 10.537/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Răspund interpretul autorizat de limba arabă, dl. Dalati Bassam, precum şi doamna Elena Andrei.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 60D/2007, nr. 2.280D/2006, nr. 2.221 D/2006 şi nr. 2.220D/2006 la Dosarul nr. 2.217D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public precizează mai întâi că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România şi arată apoi că soluţia legislativă conţinută în textul ce constituie obiectul excepţiei a fost preluată de noua reglementare la art. 66 alin. (1). Consideră că jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din Legea nr. 122/2006, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierile din 24, 23 şi 31 octombrie 2006, precum si din 22 decembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.959/302/2006, nr. 8.558/302/2006, nr. 9.554/302/2006, nr. 12.121/302/2006 şi nr. 10.537/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 16 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România". Excepţia a fost ridicată de Mayor Phillip, Zaid Abdul Hadi, kamanga Charles, Sajjad Masihh şi Faisal Saeed în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva unor hotărâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, Î951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art.' 18 alin. (2) şi la art. 20 alin. (2) din Constituţie.

In esenţă, se arată că regula instituită de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, potrivit căreia, împotriva hotărârii instanţei de judecată, contestatorui sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creează o situaţie inechitabilă între cele două părţi din proces. Aceasta, deoarece solicitantul de azil, la momentul pronunţării, nu cunoaşte motivele pentru care instanţa a admis plângerea formulată împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi şi, în consecinţă, trebuie să declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltă parte este îndreptăţită să declare recurs numai atunci când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este nefavorabilă. Totodată, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispoziţiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane căreia ordonanţa i se adresează - cea a refugiaţilor - deoarece legislaţia aplicabilă cetăţenilor români, respectiv regulile instituite de procedura civilă, contenciosul administrativ sau procedura penală, prevede termene de declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunţare, în timp ce prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 impun un termen de 5 zile de la pronunţare.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat dă posibilitatea petentului de a ataca hotărârea instanţei, pentru a fi cenzurată de o instanţă superioară; or, în cadrul soluţionării căii de atac, acesta are posibilitatea să îşi susţină cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu­ţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului precizează, mai întâi, că, în urma abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000, dispoziţiile art. 16 alin. (7) din aceasta au fost preluate, de principiu, de art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006, iar acestea sunt constituţionale. In acest sens, susţine că raţiunea instituirii termenului de 5 zile ca termen de recurs rezidă din necesitatea urgentării soluţionării cauzei şi evitarea tergiversării judecăţii, astfel că nu se poate susţine încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Mai mult, textele de lege criticate conţin norme de procedură, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate institui reguli speciale de procedură. De asemenea, dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 nu conţin norme contrare prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituţie şi nici celor ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, ratificată prin Legea nr. 46/1991, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2) şi la art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. i alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al  României,  Partea I, nr.  1.136 din  1  decembrie 2004. Anterior sesizării Curţii cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, ordonanţa a fost abrogată prin dispoziţiile art. 152 alin (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, de principiu, de art. 66 intitulat „Termenulde depunere a recursului "din noua lege, respectiv în cuprinsul alin. (1) şi (4) al articolului, astfel că asupra acestor dispoziţii se va pronunţa Curtea Constituţională. Textele de lege criticate au, în prezent, următorul conţinut: „(1) Impotriva hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.[...] (4) In cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1), solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării recursului."

In motivarea excepţiei ridicate autorii acesteia invocă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, precum şi, prin raportare la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, privind dreptul de a sta în justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au mai fost analizate de instanţa de contencios constituţional, atât în redactarea lor anterioară, cât şi în cea actuală, conţinută de art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, controlul de constituţionalitate fiind exercitat prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate a fi încălcate şi în prezenta cauză şi cu o motivare identică. In acest sens sunt deciziile nr. 135/2006, nr. 310/2006 şi nr. 898/2006, prin care Curtea, pentru argumentele acolo expuse, a respins excepţia de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că textele de lege criticate răspund întru totul exigenţelor dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.

Curtea constată, de asemenea, că cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Mayor Phillip, Zaid Abdul Hadi, Kamanga Charles, Sajjad Masihh si Faisal Saeed în dosarele nr. 10.959/302/2006, nr. 8.558/302/2006, nr. 9.554/302/2006, nr. 12.121/302/2006 şi nr. 10.537/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi