DECIZIE Nr.
1169 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Lenuţa Negrea în
Dosarul nr. 5.970/86/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită
acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios
constituţional, respectiv 16 mai 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a
avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde
demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 5.970/86/2006, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lenuţa Negrea în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 referitoare la integrarea
în Uniunea Europeană, deoarece, atât timp cât Legea nr. 147/2002 pentru
ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4
noiembrie 1999, defineşte noţiunea de corupţie şi condiţionează existenţa unei
astfel de infracţiuni de fals şi uz de fals ca infracţiune în legătură directă
cu infracţiunea de corupţie, textele legale criticate sunt neconstituţionale
prin aceea că nu se face referire expresă la faptul de corupţie aşa cum este
definit în legislaţia internaţională.
Tribunalul Suceava - Secţia penală opinează că textul de lege criticat nu ridică probleme de
neconstituţionalitate, ci de interpretare a legii în conformitate cu
dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate
susţine existenţa unei situaţii discriminatorii pe unul din criteriile
enumerate în art. 4 din Legea fundamentală.
Referitor la critica în raport cu art. 148 din
Constituţie, Guvernul reaminteşte că actul la care face trimitere autorul excepţiei, respectiv Convenţia civilă
asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, este o convenţie
a Consiliului Europei, şi nu unul dintre actele la care se referă art. 148 din
Legea fundamentală.
Textul criticat nu contravine nici art. 20 din
Constituţie, deoarece acesta din urmă se referă la „pactele şi tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului", acesta nefiind cazul
Convenţiei civile asupra corupţiei, la care se face referire.
De altfel, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu
contravine nici Convenţiei civile asupra corupţiei, deoarece legislaţia noastră
internă cuprinde atât incriminarea faptelor de corupţie, aşa cum acestea sunt
definite de legislaţia internaţională, cât şi posibilitatea obţinerii de
despăgubiri de către persoanele interesate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
De asemenea, incriminarea de către legiuitor a unor
infracţiuni aflate în legătură directă cu infracţiunile de corupţie reprezintă
o opţiune a acestuia, în aplicarea unor măsuri de politică penală, care nu
aduce atingere în niciun mod principiului constituţional al egalităţii în
drepturi.
In plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în
vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins
violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea
concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale
Constituţiei.
Dispoziţiile art. 20 şi 148 din Constituţie nu au
incidenţa în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificat la partea
introductivă prin articolul unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 124/2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, cu următorul conţinut:
„In înţelesul prezentei legi, următoarele
infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu
infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene: [... ]
c) falsul şi uzul de
fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute
în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit
printr-o asemenea infracţiune;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de
politică penală, una din categoriile de infracţiuni în legătură directă cu cele
de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul căreia intră falsul şi
uzul de fals săvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorului excepţiei
este fundamentată, între altele, pe încălcarea principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii. Or, dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio
dispoziţie de natură a afecta acest drept, ele aplicându-se fără discriminări
tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei contestate.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea
prevederilor art. 148 din Constituţie, cu trimitere mediată la Convenţia civilă
asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, Curtea constată
că aceasta nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile constituţionale
referitoare la integrarea în Uniunea Europeană au în vedere principiul
preeminenţei dispoziţiilor din tratatele constitutive ale Uniunii Europene,
precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. In plus,
din perspectiva art. 20 din Constituţie, Curtea constată că, potrivit alin.
(2), legiuitorul constituant a consacrat regula priorităţii instrumentelor
juridice internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului, cu excepţia cazului în care Legea fundamentală sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile. Or, Convenţia civilă asupra corupţiei,
ratificată prin Legea nr. 147/2002, are drept scop realizarea unei uniuni mai
strânse între membrii săi în vederea cooperării internaţionale în lupta
împotriva corupţiei, şi nu reglementează cu privire la domeniul circumscris
art. 20 din Constituţie.
Curtea mai constată că dispoziţiile legale criticate au
mai fost supuse controlului de contencios constituţional prin Decizia nr. 651
din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006. Cu acel
prilej, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea
acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 17 lit. c)din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lenuţa
Negrea în Dosarul nr. 5.970/86/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru