DECIZIE Nr.
1163 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 31 din 15 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 611 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Edit Lazăr şi
Călin Clopina în Dosarul nr. 744/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală
şi de minori.
La apelul nominal, autorii excepţiei se prezintă
personal şi asistaţi de apărătorul ales, cu delegaţie la dosar. Se constată
lipsa părţii Vladimir Pavel Kasai, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
La dosar, celălalt avocat al autorilor excepţiei a
depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată,
deoarece se află în imposibilitate de a se prezenta în faţa Curţii
Constituţionale, fiind citat într-o altă cauză aflată pe rolul Tribunalului
Arad.
Apărătorul ales susţine cererea formulată în cauză.
Autorii excepţiei sunt de acord cu punctul de vedere al
apărătorului ales.
Reprezentantul Ministerului
Public se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorilor excepţiei solicită
admiterea acesteia, reiterând aspectele semnalate în notele scrise.
Autorii excepţiei susţin concluziile avocatului
prezent.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
există doar o aparenţă de încălcare a drepturilor constituţionale, şi
precizează că părţile nu îşi pot alege judecătorul.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 744/33/2007, Curtea de Apel Cluj -
Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 611 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Edit Lazăr şi Călin
Clopina în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare,
art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, precum
şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la
un proces echitabil.
Autorii excepţiei arată că dispoziţiile legale
criticate pun inculpatul pe o poziţie de inferioritate faţă de procuror,
ajungându-se astfel la o încălcare a dreptului la egalitatea armelor.
De asemenea, este afectat şi dreptul la apărare,
deoarece, spre deosebire de procedura referitoare la strămutarea judecării
cauzei, procedura de judecată a desemnării altei instanţe se desfăşoară fără
citarea inculpatului, acesta neavând cunoştinţă de declanşarea ei. O astfel de
diferenţă nu are nicio justificare rezonabilă, inculpatul fiind privat de
posibilitatea de a-şi exprima argumentele cu privire la desemnarea altei
instanţe. Caracterul inechitabil al procedurii criticate rezultă şi din faptul
că instanţa judecă în camera de consiliu. Or, potrivit art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, judecata
trebuie să aibă loc în public, cu excepţia ipotezelor în care judecarea în
şedinţă secretă se impune pentru a proteja morala, ordinea publică sau
securitatea naţională într-o societate democratică, dacă interesele minorilor
sau protecţia vieţii private a părţilor o impun, ori în măsura în care instanţa
consideră că publicitatea poate aduce atingere intereselor justiţiei.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu
soluţionarea cauzei dat fiind că priveşte legala sesizare a instanţei. De
asemenea, consideră că excepţia este întemeiată numai în măsura în care textul
legal criticat conferă doar procurorului posibilitatea de a solicita în cursul
urmăririi penale stabilirea altei instanţe egale în grad pentru soluţionarea
cauzei. Aceasta, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a instituit,
potrivit art. 6 din Convenţie, o serie de garanţii menite să asigure tratarea
egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal,
fără ca una să fie avantajată în raport cu cealaltă. Art. 611 din Codul de procedură penală
„asigurând doar procurorului posibilitatea de a cere în cursul urmăririi penale
desemnarea unei alte instanţe în vederea judecării cauzei, omiţându-se că un
interes similar l-ar putea avea în această fază a procesului şi inculpatul sau
oricare altă parte din proces, conduce la poziţionarea acestora din urmă într-o
situaţie inegală din punctul de vedere al procedurilor penale la care pot apela
pentru apărarea intereselor legitime şi care, corelativ raţiunii care stă la
baza acestei reglementări, asigură accesul la o instanţă imparţială".
Celelalte motive invocate în
susţinerea excepţiei sunt, în opinia instanţei de judecată, nefondate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
criticate nu sunt de natură să afecteze dreptul la apărare sau accesul liber la
justiţie, părţile având toate drepturile pe care le oferă Codul de procedură
penală în faza de urmărire penală şi, ulterior, în faza de judecată. De
asemenea, exercitarea căilor de atac nu presupune faptul că acest drept trebuie
asigurat la toate structurile judecătoreşti, legea putând institui reguli deosebite
în considerarea unor situaţii diferite. De altfel, desemnarea unei alte
instanţe pentru judecarea cauzei nu este o procedură de soluţionare în fond a
procesului, ci constituie o procedură specială de stabilire a competenţei
teritoriale menită tocmai să asigure condiţiile unui proces echitabil.
Având în vedere că urmărirea penală nu este publică şi
luând în considerare faptul că procurorul, în activitatea de efectuare ori de
supraveghere a urmăririi penale, poate să dispună de dovezi care justifică o
posibilă strămutare, atunci acesta, pentru a nu întârzia în mod nejustificat
judecarea fondului cauzei, poate cere desemnarea unei alte instanţe încă din
cursul urmăririi penale.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
deoarece inculpatul sau alte părţi pot solicita strămutarea pricinii abia în
cursul judecăţii, când instanţa a fost deja sesizată. Totodată, procurorul are
posibilitatea să ceară strămutarea pricinii în aceleaşi condiţii ca şi părţile
din dosar, astfel că art. 611 din Codul de procedură penală asigură procurorului un mijloc
procedural în plus faţă de părţile cauzei.
Sub acest aspect, în opinia Avocatului Poporului,
prevederile legale indicate contravin dreptului
părţilor la un proces echitabil, care presupune echilibru şi egalitatea armelor
pentru toate actele de procedură. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului, egalitatea armelor presupune ca orice parte din proces să
beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa
instanţei, în condiţii în care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în
raport cu partea adversă. Mai mult, cererea procurorului se soluţionează de
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în camera de consiliu, prin încheiere care
nu este supusă niciunei căi de atac. Pe cale de consecinţă, părţile interesate
nu sunt înştiinţate despre introducerea cererii de desemnare a altei instanţe,
despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, neavând posibilitatea de a
formula apărările pe care le consideră necesare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 611 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Desemnarea
altei instanţe pentru judecarea cauzei, care au următorul conţinut: „Procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală poate cere Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va
emite rechizitoriul.
Dispoziţiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2
şi art. 61 se aplică în mod corespunzător.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează
cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii,
fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia
i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată
în cazul în care se va emite rechizitoriul.
Incheierea prin care Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie soluţionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că din analiza dosarului rezultă că, prin Incheierea nr. 5.688 din 2
octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.394/1/2006, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, sesizată în temeiul art. 611 din Codul de procedură penală de către procurorii din cadrul
D.N.A. Serviciul Teritorial Timişoara, a desemnat Tribunalul Bistriţa-Năsăud ca
instanţă competentă să judece cauza în situaţia în care s-ar emite rechizitoriul.
Menţionez că în mod obişnuit competenţa teritorială de a judeca cauza ar fi
revenit, potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, Tribunalului Timiş.
Ulterior sesizării instanţei prin rechizitoriu (la data de 19 octombrie 2006),
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, ca instanţă desemnată să judece cauza, a dispus
prin sentinţa penală nr. 85/F/2007 din 16 aprilie 2007 declinarea de competenţă
în favoarea Curţii de Apel Cluj, deoarece, între timp, au survenit modificări
legislative (Legea nr. 79/2007) potrivit cărora infracţiunile comise de avocaţi
(în speţă 2 inculpaţi aveau calitatea de avocaţi) sunt judecate în fond de
curţile de apel.
Aşa fiind, se constată că excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată în dosarul care a ajuns, aşa cum s-a
arătat mai sus, pe rolul Curţii de Apel Cluj. Deoarece în cauză se ridică
probleme ce ţin de competenţa instanţei de judecată, Curtea constată că
excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea litigiului şi
este admisibilă sub acest aspect.
2. Cât priveşte fondul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Instituţia desemnării altei instanţe, ca şi cea a
declinării de competenţă, nu are caracterul unei judecăţi - pentru că în cadrul
acestei proceduri nu se soluţionează fondul cauzei -, ci al unui incident în
administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar.
Ţinând seama de natura instituţiei, ca şi de
imperativul celerităţii procesului penal, nu se poate reţine, aşa cum fără
temei susţine autorul excepţiei, că textul de lege este de natură să încalce
sau să restrângă dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Atât inculpatul,
cât şi celelalte părţi îşi pot exercita drepturile procesuale în faţa instanţei
competente astfel desemnate, precum şi dreptul de a ataca prin mijloacele
prevăzute de lege hotărârea prin care se va soluţiona cauza, prin aceasta
înţelegându-se chiar posibilitatea de a formula, în temeiul art. 55 alin. 2 din
Codul de procedură penală, o cerere de strămutare.
Faptul că numai procurorul are calitatea de subiect de
sesizare a instanţei supreme competente să hotărască asupra desemnării altei
instanţe în cazul emiterii actului de inculpare îşi găseşte justificarea în
rolul constituţional al acestuia, aşa cum este prevăzut de art. 131 alin. (2) din
Legea fundamentală, potrivit căruia „In activitatea judiciară, Ministerul
Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor", sens în care organul
de urmărire penală este obligat să aibă un rol activ pentru aflarea adevărului
şi lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea unei juste soluţionări a
cauzei, prin aceasta înţelegându-se şi înlăturarea temeiurilor care pot
constitui motiv de strămutare.
De asemenea, faptul că verificările prevăzute de textul
de lege criticat se realizează în camera de consiliu, fără citarea părţilor,
este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală,
potrivit cărora „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute
de lege", şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor
constituţionale invocate.
De altfel, şi Curtea de la Strasbourg a decis în
acelaşi sens, statuând că art. 6 din Convenţie nu se aplică în materie,
deoarece procedura de desemnare a unei alte instanţe vizează doar aspecte de
competenţă şi nu are ca obiect judecarea cererilor cu privire la drepturile şi
obligaţiile cu caracter civil sau legate de o acuzaţie penală. Ase vedea Cauza Puelinckx contra Belgiei din 18.09.2001, în care reclamantul invoca încălcarea art. 6 paragrafele 1 şi 2 din
Convenţie, întrucât în faza de urmărire penală apelul său împotriva Consiliului
din Liege prin care se desemna o altă instanţă competentă a fost declarat
inadmisibil. De asemenea, reclamatul a invocat încălcarea dreptului la apărare,
precum şi a principiului egalităţii armelor şi a principiului
contradictorialităţii. Cererea pentru desemnarea unei alte instanţe, pe baza
unor date nou-apărute în dosar, fusese făcută de procurorul general de pe lângă
Curtea de Casaţie, reclamantul fiind urmărit penal într-un proces de corupţie.
In ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea
liberului acces la justiţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi
primită, deoarece accesul la justiţie înseamnă accesul la instanţele de
judecată - în componenţa cărora, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie,
intră numai judecători independenţi - înzestrate, potrivit art. 126 alin. (2)
din Legea fundamentală, cu competenţa şi cu procedurile stabilite prin lege,
iar pe de altă parte, este impropriu să se afirme lipsa de acces la justiţie
chiar în cadrul desfăşurării unui proces judiciar. De altfel, legiuitorul a
stabilit procedura desemnării altei instanţe în faza de urmărire penală, tocmai
în virtutea dreptului la un proces echitabil, care presupune, între altele,
dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 611 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Edit Lazăr şi
Călin Clopina în Dosarul nr. 744/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală
şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 11 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru