DECIZIE Nr. 116 din 8 octombrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 5 decembrie 1996
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Dumitriu Vasile impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59 din 14 mai 1996.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 1 octombrie 1996, fiind consemnate
in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 8 octombrie 1996.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 59 din 14 mai 1996 Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 61
din 27 septembrie 1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme
de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, invocate de Dumitriu
Vasile in dosarele nr. 1.151/1995, nr. 3.643/1995 si nr. 3.245/1995 ale
Judecatoriei Giurgiu.
Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca autorul exceptiei, desi
solicita declararea ca neconstitutionala a Legii nr. 61/1991 in totalitatea ei,
considerand ca lezeaza o serie de drepturi fundamentale ale omului prevazute in
Constitutia Romaniei si in conventii internationale privind drepturile omului,
se refera, concret, la prevederile art. 12 alin. 2 si ale art. 17 alin. 1 din
lege. Cu privire la dispozitiile art. 12 alin. 2, s-a constatat ca acestea au
fost abrogate implicit prin Ordonanta Guvernului nr. 12/1994, astfel incat
exceptia de neconstitutionalitate a ramas fara obiect. Referitor la prevederile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, care reglementeaza contraventiile
savarsite de militari, considerate ca fiind discriminatorii, deoarece ar
contraveni art. 16 din Constitutie, prin decizia recurata s-a retinut ca
acestea nu pot face obiectul exceptiei de fata care, potrivit art. 23 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992, poate privi numai dispozitiile legale de care depinde
judecarea cauzei; or, autorul exceptiei nu are calitatea de militar si nici nu
i-au fost aplicate prevederile art. 17 sus-mentionate.
Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59 din 14 mai 1996, prin
recursul declarat, autorul exceptiei invoca, in esenta, urmatoarele motive:
- Judecatoria Giurgiu nu i-a comunicat incheierile de sesizare a Curtii
Constitutionale, iar opinia exprimata de judecatorie, in sensul ca exceptiile
sunt neintemeiate, este nemotivata;
- solutionarea celor trei dosare de catre Curtea Constitutionala s-a facut
fara citare si in lipsa sa;
- Curtea Constitutionala nu a luat in seama obiectiile formulate de el in
cuprinsul proceselor-verbale de constatare a contraventiilor, in sensul
nevinovatiei sale;
- prin decizia recurata, Curtea confirma ca fiind legala si constitutionala
urmarirea penala a recurentului "prin transformarea amenzii in inchisoare
inainte de ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti si trecerea celor
30 de zile legale", prevazute in art. 16 din Legea nr. 61/1991;
- in mod gresit s-a retinut ca prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14
ianuarie 1994 au fost abrogate implicit dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea
nr. 61/1991.
Intrucat solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au
solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca Legea nr. 61/1991 nu
contine dispozitii contrare prevederilor Constitutiei. In esenta, se arata ca
dispozitiile art. 8 - 17 din lege reglementeaza aspecte strict procedurale
referitoare la modul si la conditiile in care contravenientul poate face
plangere impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de
stabilire a amenzii, precum si aspecte referitoare la transformarea in
inchisoare contraventionala a amenzii neachitate, probleme ce nu au nimic comun
cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin care se consfinteste
principiul ca "cetatenii sunt egali in fata legii". In consecinta, se
considera ca exceptia este vadit nefondata.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere
al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si prevederile
ce fac obiectul exceptiilor, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, retine:
Prima critica, potrivit careia Judecatoria Giurgiu nu a comunicat
recurentului incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale, iar opinia
instantei nu este motivata, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte,
aceste "motive" nu se refera la solutia adoptata prin decizia
recurata, iar pe de alta parte, in conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, incheierea trebuie motivata numai in cazul in care exceptia a fost
ridicata din oficiu de catre instanta.
Critica privind solutionarea exceptiilor fara citarea recurentului si in
lipsa sa nu poate fi, de asemenea, acceptata, deoarece completul de judecata a
procedat conform dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Procedura prevazuta de acest text urmareste numai solutionarea, in prima
instanta, a exceptiilor vadit nefondate, in care scop legea a instituit doua
garantii esentiale: adoptarea deciziei cu unanimitatea voturilor judecatorilor
care alcatuiesc completul de judecata, la propunerea judecatorului-raportor,
ceea ce evidentiaza caracterul de exceptie si restrictiv al acestei proceduri
fata de aceea de drept comun privind solutionarea exceptiei in sedinta publica;
dreptul partii de a ataca decizia cu recurs, care se solutioneaza in sedinta
publica si cu citarea partilor. In acest sens este si practica jurisdictionala
a Curtii Constitutionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 97 din 24
octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din
17 ianuarie 1996, si din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 27 iulie 1996.
Este neintemeiat si motivul de recurs potrivit caruia completul de fond nu
a luat in considerare obiectiile formulate de catre autorul exceptiei, in
cuprinsul proceselor-verbale de constatare a contraventiei, in sensul
nevinovatiei sale. Fiind o problema de aplicare a legii, aceasta excede
atributiilor Curtii Constitutionale care, potrivit art. 144 lit. c) din
Constitutie si art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, hotaraste numai in
drept asupra constitutionalitatii unei legi sau ordonante, iar nu si cu privire
la modul de interpretare si de aplicare a dispozitiilor legale, chestiuni ce
sunt de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti. Aceasta solutie este
consacrata de jurisprudenta Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 73 din 5
iulie 1994, definitiva prin Decizia nr. 123 din 16 noiembrie 1994, publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1995, si din
Decizia nr. 104 din 2 noiembrie 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 86 din
3 octombrie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 252
din 3 noiembrie 1995.
Critica facuta de recurent in sensul ca, prin decizia pronuntata, Curtea ar
fi confirmat "urmarirea sa penala prin transformarea de catre judecatorie
a amenzii in inchisoare, inainte de ramanerea definitiva a unei hotarari
judecatoresti", urmeaza a fi, de asemenea, respinsa, deoarece Curtea s-a
pronuntat numai cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a unor texte
din Legea nr. 61/1991, iar nu asupra legalitatii constatarii contraventiei,
aplicarii amenzii si transformarii amenzii neachitate in inchisoare
contraventionala, astfel cum se sustine de catre recurent.
Ultimul motiv de recurs, prin care se apreciaza ca in mod gresit completul
de fond a retinut ca dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 sunt in
prezent abrogate, implicit, prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie
1994 pentru modificarea si abrogarea unor dispozitii ale Legii nr. 32/1968
privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, este si el neintemeiat. In
considerentele deciziei recurate s-a retinut ca, potrivit art. 12 alin. 2 din
Legea nr. 61/1991, agentul care a constatat contraventia sau organul din care
acesta face parte nu se citeaza. De asemenea, s-a mai constatat ca art. 31
alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost modificat, prevede ca
impotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii se
poate face plangere in termen de 15 zile, iar in conformitate cu art. 37 din
aceeasi lege, plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata
judecatoriei competente, care citeaza pe cel care a facut plangerea, organul
care a aplicat sanctiunea, precum si orice alta persoana in masura sa
contribuie la rezolvarea justa a cauzei. Intrucat, potrivit art. 18 din Legea
nr. 61/1991, aceasta se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 32/1968, prin
decizia criticata s-a retinut in mod intemeiat ca exceptiile privind
dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991, in urma modificarilor aduse
Legii nr. 32/1968, au ramas fara obiect. De altfel, solutia adoptata de
completul de fond este de natura sa dea satisfactie deplina autorului
exceptiei, iar modificarea ei nu prezinta interes pentru acesta.
Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si 26 din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Dumitriu Vasile impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 59 din 14 mai 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 8 octombrie 1996.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Constantin Burada