DECIZIE   Nr. 116 din  8 octombrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 325 din  5 decembrie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Dumitriu Vasile impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59 din 14 mai 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 1 octombrie 1996, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 8 octombrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 59 din 14 mai 1996 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 61 din 27 septembrie 1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, invocate de Dumitriu Vasile in dosarele nr. 1.151/1995, nr. 3.643/1995 si nr. 3.245/1995 ale Judecatoriei Giurgiu.
    Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca autorul exceptiei, desi solicita declararea ca neconstitutionala a Legii nr. 61/1991 in totalitatea ei, considerand ca lezeaza o serie de drepturi fundamentale ale omului prevazute in Constitutia Romaniei si in conventii internationale privind drepturile omului, se refera, concret, la prevederile art. 12 alin. 2 si ale art. 17 alin. 1 din lege. Cu privire la dispozitiile art. 12 alin. 2, s-a constatat ca acestea au fost abrogate implicit prin Ordonanta Guvernului nr. 12/1994, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate a ramas fara obiect. Referitor la prevederile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, care reglementeaza contraventiile savarsite de militari, considerate ca fiind discriminatorii, deoarece ar contraveni art. 16 din Constitutie, prin decizia recurata s-a retinut ca acestea nu pot face obiectul exceptiei de fata care, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, poate privi numai dispozitiile legale de care depinde judecarea cauzei; or, autorul exceptiei nu are calitatea de militar si nici nu i-au fost aplicate prevederile art. 17 sus-mentionate.
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59 din 14 mai 1996, prin recursul declarat, autorul exceptiei invoca, in esenta, urmatoarele motive:
    - Judecatoria Giurgiu nu i-a comunicat incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale, iar opinia exprimata de judecatorie, in sensul ca exceptiile sunt neintemeiate, este nemotivata;
    - solutionarea celor trei dosare de catre Curtea Constitutionala s-a facut fara citare si in lipsa sa;
    - Curtea Constitutionala nu a luat in seama obiectiile formulate de el in cuprinsul proceselor-verbale de constatare a contraventiilor, in sensul nevinovatiei sale;
    - prin decizia recurata, Curtea confirma ca fiind legala si constitutionala urmarirea penala a recurentului "prin transformarea amenzii in inchisoare inainte de ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti si trecerea celor 30 de zile legale", prevazute in art. 16 din Legea nr. 61/1991;
    - in mod gresit s-a retinut ca prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 au fost abrogate implicit dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991.
    Intrucat solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca Legea nr. 61/1991 nu contine dispozitii contrare prevederilor Constitutiei. In esenta, se arata ca dispozitiile art. 8 - 17 din lege reglementeaza aspecte strict procedurale referitoare la modul si la conditiile in care contravenientul poate face plangere impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de stabilire a amenzii, precum si aspecte referitoare la transformarea in inchisoare contraventionala a amenzii neachitate, probleme ce nu au nimic comun cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin care se consfinteste principiul ca "cetatenii sunt egali in fata legii". In consecinta, se considera ca exceptia este vadit nefondata.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si prevederile ce fac obiectul exceptiilor, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Prima critica, potrivit careia Judecatoria Giurgiu nu a comunicat recurentului incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale, iar opinia instantei nu este motivata, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte, aceste "motive" nu se refera la solutia adoptata prin decizia recurata, iar pe de alta parte, in conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, incheierea trebuie motivata numai in cazul in care exceptia a fost ridicata din oficiu de catre instanta.
    Critica privind solutionarea exceptiilor fara citarea recurentului si in lipsa sa nu poate fi, de asemenea, acceptata, deoarece completul de judecata a procedat conform dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Procedura prevazuta de acest text urmareste numai solutionarea, in prima instanta, a exceptiilor vadit nefondate, in care scop legea a instituit doua garantii esentiale: adoptarea deciziei cu unanimitatea voturilor judecatorilor care alcatuiesc completul de judecata, la propunerea judecatorului-raportor, ceea ce evidentiaza caracterul de exceptie si restrictiv al acestei proceduri fata de aceea de drept comun privind solutionarea exceptiei in sedinta publica; dreptul partii de a ataca decizia cu recurs, care se solutioneaza in sedinta publica si cu citarea partilor. In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, si din Decizia nr. 77 din 25 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 27 iulie 1996.
    Este neintemeiat si motivul de recurs potrivit caruia completul de fond nu a luat in considerare obiectiile formulate de catre autorul exceptiei, in cuprinsul proceselor-verbale de constatare a contraventiei, in sensul nevinovatiei sale. Fiind o problema de aplicare a legii, aceasta excede atributiilor Curtii Constitutionale care, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, hotaraste numai in drept asupra constitutionalitatii unei legi sau ordonante, iar nu si cu privire la modul de interpretare si de aplicare a dispozitiilor legale, chestiuni ce sunt de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti. Aceasta solutie este consacrata de jurisprudenta Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 73 din 5 iulie 1994, definitiva prin Decizia nr. 123 din 16 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1995, si din Decizia nr. 104 din 2 noiembrie 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 86 din 3 octombrie 1995, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 252 din 3 noiembrie 1995.
    Critica facuta de recurent in sensul ca, prin decizia pronuntata, Curtea ar fi confirmat "urmarirea sa penala prin transformarea de catre judecatorie a amenzii in inchisoare, inainte de ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti", urmeaza a fi, de asemenea, respinsa, deoarece Curtea s-a pronuntat numai cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a unor texte din Legea nr. 61/1991, iar nu asupra legalitatii constatarii contraventiei, aplicarii amenzii si transformarii amenzii neachitate in inchisoare contraventionala, astfel cum se sustine de catre recurent.
    Ultimul motiv de recurs, prin care se apreciaza ca in mod gresit completul de fond a retinut ca dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 sunt in prezent abrogate, implicit, prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 pentru modificarea si abrogarea unor dispozitii ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, este si el neintemeiat. In considerentele deciziei recurate s-a retinut ca, potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991, agentul care a constatat contraventia sau organul din care acesta face parte nu se citeaza. De asemenea, s-a mai constatat ca art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost modificat, prevede ca impotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii se poate face plangere in termen de 15 zile, iar in conformitate cu art. 37 din aceeasi lege, plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei competente, care citeaza pe cel care a facut plangerea, organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice alta persoana in masura sa contribuie la rezolvarea justa a cauzei. Intrucat, potrivit art. 18 din Legea nr. 61/1991, aceasta se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 32/1968, prin decizia criticata s-a retinut in mod intemeiat ca exceptiile privind dispozitiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991, in urma modificarilor aduse Legii nr. 32/1968, au ramas fara obiect. De altfel, solutia adoptata de completul de fond este de natura sa dea satisfactie deplina autorului exceptiei, iar modificarea ei nu prezinta interes pentru acesta.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Dumitriu Vasile impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59 din 14 mai 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 octombrie 1996.

      PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
         prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Constantin Burada