DECIZIE Nr.
115 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 28 alin. (3) si ale art. 32
din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 138 din 5 martie 2009
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Bogdan Şerban Şendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat Mihaela Catea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta susţine că prevederile
art. 2 din Legea nr. 50/1991 conţin norme cu caracter
generic, care nu prevăd ce se întâmplă în situaţia în
care autorizaţia de construire nu poate fi obţinută din motive independente de
voinţa proprietarului. Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi cele ale art. 32 din
acelaşi act normativ încalcă dreptul de proprietate, deoarece dispun demolarea
unei construcţii dacă proprietarul nu obţine autorizaţiile necesare într-un
anumit interval de timp.
Reprezentantul Ministerului Public arată, în ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr.
50/1991, că autorul excepţiei vizează, în realitate, aspecte legate de
modalitatea de interpretare şi aplicare a acestui text legal faţă de
circumstanţele situaţiei de fapt deduse judecăţii, competenţe ce revin în
exclusivitate instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale. Prin urmare,
pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acestei excepţii. Cât priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) şi ale art.
32 din aceeaşi lege, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru
argumentele reţinute în deciziile nr. 409/2005 şi nr. 820/2007 ale Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 302/299/2008, Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi art. 32 din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Bogdan Şerban Şendrea într-o cauză civilă prin care se solicita desfiinţarea
unor lucrări de construcţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul art. 2 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care stipulează în
mod generic obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire, nu prevede
situaţiile în care, din motive independente de voinţa proprietarului,
autorizaţia de construire nu poate fi solicitată şi, pe cale de consecinţă,
nici eliberată. Referitor la dispoziţiile art. 28 alin. (3), apreciază că
textul de lege criticat instituie o procedură care nesocoteşte dreptul de
proprietate asupra unei construcţii sau părţi din aceasta a persoanei care nu a
reuşit să obţină autorizaţiile necesare într-un anumit interval de timp, ea
fiind obligată să le demoleze sau să le desfiinţeze. Cu privire la
neconstituţionalitatea art. 32 din Legea nr. 50/1991, apreciază că acest text
restrânge posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de
proprietate prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construire.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate invocată de autor, rezumându-se la a dispune suspendarea
cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale, ceea ce încalcă prevederile art. 29
alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale.
In acest sens menţionează că scopul reglementărilor restrictive ale Legii nr.
50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este
asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă, respectarea principiilor de
urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a anumitor standarde de calitate
şi siguranţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 2, art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au
următorul conţinut:
- Art. 2: „(1) Autorizaţia
de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale
pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la
amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor.
(2)Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi
cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate
potrivit legii.
(3) Autorizaţiile de construire pentru reţele
magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele
de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în
extravilanul localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a
teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.
(4)Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot
emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a
teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:
a)lucrări de modificare, de reparare, de protejare,
de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia
menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora;
b)lucrări de reparare privind căi de comunicaţie,
dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi,
după caz, a funcţionalităţii acestora;
c)lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier
urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale
şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
d)lucrări de cercetare şi de prospectare a
terenurilor - foraje şi
excavări -, necesare în
vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere,
balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;
e) organizarea de tabere de corturi.";
-Art. 28 alin. (3): „Măsura
desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea
termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.";
- Art. 32 „(1) în cazul în
care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar
nu s-au conformat în termen celor dispuse prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei,
potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va
sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;
b) desfiinţarea
construcţiilor realizate nelegal.
(2)In cazul admiterii cererii, instanţa va stabili
termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) In cazul nerespectării termenelor limită
stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin.
(2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor
de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
(4)In situaţiile prevăzute la art. 24, organele de
control vor putea cere instanţei să dispună, prin hotărârea de condamnare,
măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit
legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei
să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul
procesului penal.
(5)Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru
construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin.
(1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.
16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, ale art. 44 alin. (2) prin care proprietatea privată este garantată
şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, şi ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată, mai întâi, că susţinerile de neconstituţionalitate
referitoare la prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii nu pot fi reţinute, deoarece acestea se
referă la o pretinsă omisiune a legii. Or, Curtea Constituţională a statuat
constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie
1998, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că instanţa de
contencios constituţional nu
soluţionează excepţii de neconstituţionalitate privind lacune legislative,
incomplete sau redactări nesatisfăcătoare, deoarece, în acest caz, Curtea s-ar
substitui legiuitorului, încălcând astfel art. 61 din Constituţie. Prin urmare,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991
urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din legea criticată, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra conformităţii acestor texte faţă de
aceleaşi norme şi principii fundamentale invocate şi în prezenta cauză. Astfel,
prin Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 709
din 5 august 2005, şi Decizia nr. 220 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă, că
„activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură
trebuie să se supună rigorilor legii", iar „regimul legal al
construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. In măsura
în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la
prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta
sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul
constituţional al ocrotirii proprietăţii".
In plus faţă de cele la care s-a făcut referire şi care
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, autorul excepţiei invocă
încălcarea principiului egalităţii şi al dreptului la un proces echitabil.
Curtea constată, în legătură cu aceste susţineri, că textele de lege criticate
se aplică în egală măsură tuturor subiectelor de drept vizate de ipoteza normei
juridice, fără privilegii şi fără discriminări, astfel că nu se poate reţine
încălcarea art. 16 din Constituţie. Cât priveşte dreptul la un proces
echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea
observă că aceste norme nu au incidenţă în cauză. Reglementările legale
referitoare la obligaţia obţinerii unei autorizaţi de construire nu au nicio
legătură cu exercitarea drepturilor şi garanţiilor procesuale care
condiţionează, într-un stat de drept, democratic,
exercitarea dreptului la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bogdan
Şerban Şendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (3) şi ale art. 32 din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
excepţie invocată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi