Decizia Nr.1137 din 13.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Agheniţei în Dosarul nr. 2.006/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.859D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.006/196/2009, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Mihaela Agheniţei într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 129, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece „înlătură posibilitatea atacării încheierilor judecătoreşti premergătoare separat cu recurs“, împrejurare ce „determină restrângerea dreptului fundamental la un proces echitabil şi la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil“. Consideră că dispoziţiile de lege criticate împiedică „desfăşurarea cu celeritate a justiţiei, lipsa controlului judiciar efectiv şi rapid al încheierilor premergătoare generând erori judiciare ireparabile şi prejudicierea justiţiabililor“.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele sa întrerupt cursul judecăţii“.Autorul excepţiei susţine că aceste texte legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate, cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă, s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, statuând în sensul constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, şi Decizia nr. 237 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 30 aprilie 2010, Curtea a reţinut că liberul acces la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare, cu excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii, nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Considerentele şi soluţia deciziilor sus-menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Agheniţei în Dosarul nr. 2.006/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman