DECIZIE Nr.
1136 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 9 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Adriana
Ghincea în Dosarul nr. 10.253/94/2009 al judecătoriei Buftea - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei, considerând că autorul acesteia ridică
probleme de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat la speţa
concretă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 10.253/94/2009, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Adriana Ghincea într-o cauză
civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art.
22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 afectează dreptul la apărare
deoarece nu oferă, precum art. 4 alin. (8) din Legea nr. 144/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate,
garanţia exercitării acestui drept de către persoana verificată pentru
săvârşirea unei contravenţii. Susţine că în cauză este vorba de un „concurs de
legi penale", iar la determinarea în concret a legii aplicabile trebuie
avută în vedere o metodă strictă de interpretare, prin preferarea legii
speciale, respectiv Legea nr. 144/2007, care este şi ulterioară Legii nr. 188/1999.
Precizează că Legea nr. 144/2007 prevede obligaţia autorităţii publice de a
informa persoana despre declanşarea procedurii de verificare şi de a aduce la
cunoştinţă actele şi lucrările dosarului, obligaţie ce nu este reglementată,
însă, şi în Legea nr. 188/1999, cu consecinţa încălcării art. 31 alin. (2) din
Constituţie. Totodată, prin încheierea procesului-verbal de contravenţie în
temeiul legii generale - Legea nr. 188/1999 - este încălcată prezumţia de
nevinovăţie, drept respectat, însă, potrivit dispoziţiilor legii speciale -
Legea nr. 144/2007.
Judecătoria Buftea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece motivarea acesteia
se bazează pe circumstanţele specifice litigiului dedus judecăţii şi ridică
probleme de interpretare şi aplicare a legii, atribuţii ce nu intră în
competenţa Curţii Constituţionale. In plus, consideră că dispoziţiile de lege
criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale, fiind în acord cu
dispoziţiile invocate din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 365
din 29 mai 2007, având următoarea redactare:
„(1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are
următoarele atribuţii: (...)
c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a
legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile constituţionale ale art. 24 - Dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) privind dreptul la
informaţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
Prin intermediul art. 20 din Legea fundamentală, sunt invocate şi art. 11 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia îşi motivează critica exclusiv prin prisma
comparaţiei pe care o realizează în cadrul notelor sale scrise între textul de
lege supus controlului de constituţionalitate şi alte dispoziţii cuprinse
într-un alt act normativ, respectiv Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Astfel
argumentează, în realitate, nu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 22
alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 188/1999, ci necesitatea soluţionării procesului în cursul căruia a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate pe baza anumitor prevederi din Legea nr.
144/2007, pe care le consideră aplicabile cazului său particular. Instanţa de
contencios constituţional efectuează controlul de constituţionalitate prin
raportare exclusiv la texte şi principii constituţionale, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992. Stabilirea legii aplicabile litigiului reprezintă o
prerogativă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea acestuia,
excedând competenţei Curţii Constituţionale, care este strict delimitată prin
Constituţie şi prin legea sa de organizare şi funcţionare.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată
de Adriana Ghincea în Dosarul
nr. 10.253/94/2009 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu