DECIZIE Nr.
1132 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul
Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Stefan
Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Marieta Safta -
magistrat-asistent-sef
Cu participarea
reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Emil
Siegmeth si Marcela Hanţig în
Dosarul nr. 4.873/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele si
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 4.873/55/2009, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul
Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată si Terorism si art. 8
din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si
combaterea criminalităţii organizate, excepţie
ridicată de Emil Siegmeth si
Marcela Hanţig.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003
sunt neconstituţionale, deoarece, desi par să reglementeze o infracţiune distinctă diferită de cele
prevăzute în Codul penal, fără să definească conţinutul si domeniul sancţionator, se limitează să
facă trimitere la reglementarea comună, autorizând aplicarea prin analogie a
pedepsei prevăzute de Codul penal. In plus, acelasi
text, desi nu stabileste o pedeapsă si nici nu descrie latura obiectivă a unei
infracţiuni, făcând trimitere doar la acte ce nu pot intra în structura
grupului infracţional organizat, „este totusi considerat infracţiune conform prevederilor art. 12 alin. (1)
lit.'a) din Legea nr. 508/2004". Se creează astfel, practic, o dublă
incriminare pentru aceleasi
fapte, care pot fi considerate ca incriminate fie de prevederile art. 167 sau
323 din Codul penal, fie de art. 8 din Legea nr. 39/2003, lăsând loc
arbitrariului în activitatea de urmărire penală si de judecată.
Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
dispoziţiile din Legea fundamentală si din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale invocate,
referindu-se si la
considerentele care au fundamentat Decizia nr. 517/2009 a Curţii
Constituţionale.
Presedinţii celor
două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu'au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum si Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, precum si ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004
privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.089
din 23 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 8
din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea
criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cu modificările
si completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
508/2004 au următorul cuprins: „Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare
a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu
modificările si
completările ulterioare, si din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia
celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum urmează:
a) infracţiunile prevăzute de art. 7 si 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, cu excepţia cazurilor în
care infracţiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul penal, dacă s-a
cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b)
pct. 15 si 20 din Legea nr. 39/2003.
Dispoziţiile art. 9 si 10 din Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător."
Art. 8 din Legea nr. 39/2003 are următorul cuprins: „Iniţierea
sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea
săvârsirii de
infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional
organizat, se pedepseste, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73
lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, cu raportare
la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, privind
legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003
nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale
printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin.
(12) din Legea fundamentală si
ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertăţilor fundamentale. De altfel, asa cum a mai reţinut Curtea Constituţională
în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 143 din 9 martie 2009, analogia, ca instituţie
juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, si nu în cea a procesului legislativ.
Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor
conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei si, în consecinţă, libertatea recunoscută
unei autorităţi publice - în mod excepţional si nu în materie penală - de a stabili ea însăsi regula după care urmează să rezolve un
caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un
alt cadru reglementat. Or, asa cum se poate observa,
art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauză, prevede expres că
infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în
care sunt incriminate.
In acelasi sens, Curtea s-a mai
pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 5 iunie 2009, ale cărei considerente sunt valabile si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce
priveste art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
508/2004, criticat din aceeasi perspectivă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Emil
Siegmeth si Marcela Hanţig în
Dosarul nr. 4.873/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.
Definitivă si general
obligatorie.
Pronunţată în sedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.
PRESEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef,
Marieta Safta