DECIZIE   Nr. 113 din  8 octombrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 333 din 10 decembrie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Ioan Deleanu           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Valer-Vasilie Bica     - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale impotriva Deciziei nr. 69 din 22 mai 1996, prin care Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si a constatat ca dispozitiile acestuia sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 octombrie 1996, in prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 8 octombrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 69 din 22 mai 1996, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977, invocata din oficiu de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, si a constatat ca dispozitiile acestuia sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Legea nr. 3/1977, prin art. 60 alin. (1) lit. b), statueaza ca plata pensiei si a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cat pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari.
    Exceptia a fost ridicata pe motivul ca, fata de prevederile art. 43 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "cetatenii au dreptul la pensie" fara a se distinge daca acestia au sau nu domiciliul in Romania, dispozitia art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 apare ca fiind contrara Constitutiei.
    Prin Decizia nr. 69 din 22 mai 1996, Curtea a retinut ca nici un text constitutional nu conditioneaza dreptul la pensie de faptul ca titularul acestuia domiciliaza sau nu in Romania si, pe cale de consecinta, ca prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 contravin prevederilor art. 43 alin. (2) din Constitutie, care statueaza dreptul cetatenilor la pensie, ale art. 7, potrivit caruia statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii, ale art. 25 alin. (2), privind libera circulatie, fiecarui cetatean fiindu-i asigurat dreptul de a emigra si de a reveni in tara, cat si ale art. 16 din legea fundamentala, care consacra principiul egalitatii cetatenilor romani in fata legii.
    Impotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, aratand, in esenta, urmatoarele:
    a) Dreptul la libera circulatie, garantat prin dispozitiile art. 25 din Constitutie, nu este incalcat prin prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977, "care nu fac decat sa stabileasca una dintre conditiile de exercitare a dreptului".
    b) Prevederile art. 60 din Legea nr. 3/1977 se refera la modalitatile de plata a pensiei, cand titularul acesteia se afla in anumite situatii, fara a aduce atingere dreptului la pensie, care, de altfel, este imprescriptibil. Pe perioada cat titularul pensiei se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 60 din Legea nr. 3/1977 se suspenda plata pensiei, dar, o data cu incetarea cauzei care a determinat suspendarea, plata pensiei se reia.
    c) Intre Romania si S.U.A. nu exista incheiat un instrument juridic bilateral in domeniul asigurarilor sociale si al pensiilor, care sa permita achitarea drepturilor de pensie pe teritoriul acestei tari, iar Codul european de securitate sociala prevede suspendarea prestatiilor de asigurari sociale cat timp beneficiarul nu se afla pe teritoriul prestatorului.
    d) Legea in discutie fiind preconstitutionala, constatarea abrogarii acesteia este de competenta instantei ordinare.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si dispozitiile art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Prin motivele de recurs sunt reiterate argumentele formulate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale cu prilejul dezbaterii in fond a exceptiei de neconstitutionalitate, avand ca obiect prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1977.
    Recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
    Instanta de fond, potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale, a retinut corect ca este competenta sa constate abrogarea unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege, atunci cand raporturile juridice in litigiu au fost stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, iar instanta ordinara nu a constatat ea insasi abrogarea. Solutia este intemeiata, intrucat, prin neconstatarea abrogarii de catre instanta ordinara a unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege, staruie un conflict de constitutionalitate, iar rezolvarea acestuia apartine in exclusivitate competentei Curtii Constitutionale.
    In legatura cu temeiurile de fond invocate, este de retinut ca, potrivit art. 43 alin. (2) din Constitutia Romaniei, cetatenii au dreptul la pensie. Acest drept nu este conditionat de faptul ca titularul pensiei domiciliaza sau nu in Romania. Or, prin prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 s-a stabilit ca plata pensiei si a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cat pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari. Aceasta prevedere preconstitutionala trebuie considerata ca fiind in contradictie cu prevederile art. 43 alin. (2) din Constitutie. Intrucat legea fundamentala nu conditioneaza plata pensiei si a celorlalte drepturi aferente de criteriul domiciliului titularului acestora, legea speciala nu poate pastra sau introduce un asemenea criteriu. Pe de alta parte, obligarea titularului de a-si pastra domiciliul pe teritoriul statului roman, pentru a putea beneficia de plata pensiei si a celorlalte drepturi aferente, ar insemna ingradirea dreptului acestuia de a-si stabili domiciliul sau resedinta in strainatate, drept consacrat prin dispozitiile art. 25 alin. (2) din Constitutie.
    Inexistenta unui acord de reciprocitate intre Romania si statul pe teritoriul caruia beneficiarul pensiei si-a stabilit domiciliul sau resedinta nu poate constitui un motiv pentru suspendarea platii pensiei si, astfel, a dreptului la pensie. Printr-un astfel de acord s-ar stabili doar modalitatea de plata a pensiei, nu insusi dreptul la pensie.
    Este adevarat ca, in sensul art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977, pe timpul cat pensionarul are domiciliul pe teritoriul altei tari, plata pensiei doar se suspenda, dreptul la pensie nefiind anulat. Dar, potrivit dispozitiilor art. 43 alin. (2) din Constitutie, dreptul la pensie presupune plata efectiva a pensiei. Efectivitatea pensiei este insasi dovada existentei dreptului la pensie, este forma de realizare a acestui drept.
    In Codul european de securitate sociala s-a prevazut suspendarea prestatiilor de asigurari sociale cat timp beneficiarul acestora nu se afla pe teritoriul prestatorului.
    Potrivit art. 20 din Constitutie, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
    Pe baza dispozitiilor art. 20 din Constitutie nu s-ar putea insa spune ca prevederile Codului european de securitate sociala au pur si simplu preeminenta fata de prevederile art. 43 alin. (2) din Constitutia Romaniei, care garanteaza cetatenilor dreptul la pensie si, implicit, la plata acesteia, indiferent de locul unde si-au stabilit domiciliul. In raport cu circumstantele legale si concrete, dispozitiile art. 20 din Constitutie nu numai ca nu interzic, ci chiar reclama prioritatea normelor interne, nationale, fata de cele internationale, ori de cate ori normele interne asigura o protectie mai larga si mai eficace a drepturilor si libertatilor cetatenilor. In acest sens pot fi invocate si prevederile art. 60 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitand sau aducand atingere drepturilor si libertatilor fundamentale care puteau fi recunoscute in conformitate cu legile oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte". Principiul enuntat prin prevederile art. 60 din conventie este de aplicatie generala si in stricta concordanta cu ratio legis a Constitutiei.
    In sustinerea celor de mai sus, este de remarcat, astfel cum si instanta de fond a facut-o, pozitia Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 41 din 17 ianuarie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 1.473/1995, a constatat abrogarea art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, intrucat "contine o evidenta discriminare, privandu-l de drepturi castigate prin munca si contributie de o viata pe cetateanul roman care doreste sa-si stabileasca domiciliul in alta tara, si, in acelasi timp, aduce atingere drepturilor fundamentale ce se refera la pensie si la libera circulatie, fara a exista vreunul din cazurile limitative prevazute in art. 49 din Constitutie, in care exercitiul unor drepturi poate fi restrans".

    Fata de considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 1, ale art. 3, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 69 din 22 mai 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 octombrie 1996.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Valer Vasilie Bica