DECIZIE Nr.
1129 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 856 din 13 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Balkanic Intertrade" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
11.536/3/2007(CA) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA), Tribunalul Bucureşti -Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Balkanic Intertrade" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 15 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ contravin prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21, ale art. 41 alin. (1), ale art. 45,
ale art. 52, ale art. 53 alin. (2), întrucât, „prin recunoaşterea posibilităţii
reclamantului de a obţine suspendarea actului administrativ atacat fără a fi
detaliate circumstanţele sau tipul actelor administrative susceptibile de
suspendare, se lasă deschisă calea unor abuzuri de drept ce încalcă
dispoziţiile constituţionale precizate mai sus, generând într-un final pagube
materiale însemnate beneficiarului actului administrativ (emis de autorităţile
statului), deci prezumat a fi legal".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că „textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate
instituie o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea
eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ
pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limitează
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele
vătămate".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum a fost modificată şi
completată prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
„(1) Suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.
14, si prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau
în parte, a actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea
actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau
printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea.
(4) In ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura
suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a
solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin.
(1)."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
16 alin. (1) şi (2) - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie,
ale art. 41 alin. (1) - Munca şi protecţia socială a muncii, ale
art. 45 - Libertatea economică, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică şi ale art. 53 alin. (2) -
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, după parcurgerea procedurii prealabile şi fiind sesizată potrivit
art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată va putea menţine măsura
suspendării executării actului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei sau, dacă o asemenea măsură nu a fost solicitată anterior în temeiul
art. 14, reclamantul o poate cere fie odată cu acţiunea principală, fie prin
acţiune separată, dar până la momentul soluţionării acţiunii în fond.
Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea
executării actului administrativ unilateral prin cererea adresată instanţei
pentru anularea actului nu creează prin ea însăşi nicio discriminare. Instanţa
va putea dispune suspendarea, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar
cealaltă dezavantajată, ţinând seama de toate garanţiile procedurale de care se
bucură părţile. Procedura de suspendare a executării actului administrativ
unilateral prevăzută la art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 nu contravine drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Cererea de suspendare a actului
administrativ poate fi introdusă „în cazuri bine justificate şi pentru
prevenirea unei pagube iminente", iar instanţa are obligaţia de a
soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor. Suspendarea actelor
administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se
bucură de prezumţia de legalitate.
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica privind
încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece
părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces
echitabil.
Mai mult, dispoziţiile de lege criticate nu împiedică,
sub nicio formă, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece
suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevederile
art. 15 din Legea nr. 554/2004 se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza
descrisă de norma legală criticată.
Pentru motivele menţionate anterior nu poate fi
reţinută nici contrarietatea dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile
constituţionale ale art. 53.
In sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15
din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1)şi (2),
ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53 din Constituţie, Curtea s-a
pronunţat prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31
ianuarie 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Autorul excepţiei a indicat ca temei constituţional al
sesizării şi dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul
la muncă, ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Examinând aceste
susţineri, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul
excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante,
neavând nicio concludentă pentru soluţionarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Balkanic Intertrade" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman