Decizia Nr.1128 din 13.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Sorin Cigan în Dosarul nr. 4.689/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.734D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.689/111/2009, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Sorin Cigan cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 255 şi art. 257 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal încalcă dreptul de proprietate privată şi libertatea economică, precum şi prevederile referitoare la promovarea obiectivelor europene ale sportului din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, întrucât extinderea calităţii de funcţionar, cerinţă esenţială pentru incriminarea infracţiunilor de dare de mită sau trafic de influenţă, la orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat, în speţă sportivii semi-profesionişti sau profesionişti, lărgeşte, fără vreo justificare legitimă şi constituţională şi în absenţa unui interes general, regimul de „public“ , în înţelesul prevăzut de art. 145 din Codul penal. Mai arată că, potrivit noului Cod penal, poate fi subiect activ al infracţiunilor de dare de mită şi trafic de influenţă numai funcţionarul public, astfel cum este definit de art. 175 din noul Cod penal.Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta priveşte dispoziţiile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:– Art. 147 alin. 2: „Prin «funcţionar» se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.“;

– Art. 255 alin. 1: „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“;

– Art. 257 alin. 1: „Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) privind economia de piaţă, precum şi a prevederilor art. 165 alin. (1) teza a doua referitoare la promovarea obiectivelor europene ale sportului din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.197 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere niciunei dispoziţii şi niciunui principiu din Constituţie, ci se întemeiază pe acestea. Dacă, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, reglementarea statutului funcţionarilor publici se face prin lege organică, deci de către legiuitor, cu atât mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalţi funcţionari este de atributul legiuitorului. Întrucât Constituţia nu defineşte noţiunile de „funcţionar public“ şi de „funcţionar“, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispoziţiile art. 147, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, în sensul cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalităţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin urmare, noţiunea de „funcţionar“, la care se raportează incriminarea prevăzută de dispoziţiile art. 255 alin. 1 din Codul penal, nu este de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestei categorii de salariaţi fiind de domeniul legii. Pentru aceste considerente nu pot fi primite susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2), art. 45 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 257 alin. 1 din Codul penal, faţă de care nu au fost formulate critici distincte. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 2 cu referire la art. 255 alin. 1 şi art. 257 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Sorin Cigan în Dosarul nr. 4.689/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică