DECIZIE Nr.
1124 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor
Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului
Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.056/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism" -
S.A. din Neptun.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 133 din
Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)
şi (2) teza întâi. In argumentarea acestei critici, arată că, prin „prevederea
posibilităţii ca instanţele de judecată să dispună suspendarea executării
hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor, fără a fi obligatoriu pentru
reclamant să depună o cauţiune, se creează posibilitatea ca să se suspende
hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade
îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de
natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul
de vot al majorităţii acţionarilor este lipsit de eficienţa sa firească".
De asemenea, autorul excepţiei apreciază că, „prin faptul că nu s-a stabilit de
către legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi
şicanaţi după bunul plac al acţionarilor minoritari, fără ca aceştia să poată
fi ţinuţi răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează".
Tribunalul Constanţa - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că „suspendarea executării unei hotărâri a
acţionarilor, care, la o primă examinare în procedura specială a ordonanţei
preşedinţiale, contravine legii sau actului constitutiv, are menirea de a
restabili ordinea de drept, protejate fiind, astfel, atât interesele
acţionarilor minoritari, cât şi cele ale acţionarilor majoritari".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 107/2006, 663/2006, 715/2006
şi nr. 449/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Cu toate că autorul excepţiei se referă la art. 133 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din motivare reiese că
această critică, în fapt, se referă numai la alin. (1) şi (2) ale acestui
articol.
Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004,
dispoziţii potrivit cărora: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei,
pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2)
teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins: „(1) Dreptul
de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul
şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită
în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror
stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de
competenţa autorităţii legiuitoare.
De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 133
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 permit instanţei de judecată ca, ţinând
seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual
sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a
acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze
cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor
procesuale.
Curtea mai reţine că depunerea cauţiunii constituie o
garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor
luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi
obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării
hotărârii respective.
In consecinţă, Curtea constată că prevederile legale
criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)
şi alin. (2) teza întâi.
De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 715 din 24 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, când a respins excepţia ca fiind
neîntemeiată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia menţionată mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor
Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului
Constanţa - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman