DECIZIE Nr.
1120 din 10 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 1 din Legea nr. 297/2004 privind
piata de capital
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 716 din 23 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr.
297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Cătălin Constantin
Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de
neconstituţionalitate, considerând că dispoziţiile criticate, prin instituirea
obligaţiei de înstrăinare a acţiunilor care depăşesc limita de deţinere,
afectează însăşi substanţa dreptului de proprietate al persoanei deţinătoare.
Legislaţia Uniunii Europene prevede ca măsură de protecţie a investitorilor
obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui
anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie
recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii să fie obligată
să efectueze oferta publică adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate
deţinerile acestora, recomandare introdusa şi în Legea nr. 297/2004, care este
aplicabilă şi în cazul societăţilor de investiţii financiare. Or, art. 2861
din Legea nr. 297/2004 nu respectă aceste cerinţe şi nici nu prevede o
indemnizaţie pentru pierderea suferită de către investitori.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.662/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr.
297/2004 privind piaţa de capital/excepţie ridicată de Cătălin Constantin
Chelu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate instituie
o limitare a dreptului de proprietate ce operează asupra tuturor atributelor
sale, existenţa pragului de deţinere de 1% afectând deopotrivă dreptul de
folosinţă, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie al
titularului. Totodată, dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor'şi libertatea de
a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 2861, prin
stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privată asupra acţiunilor
unei societăţi comerciale care contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie,
nicio raţiune de oportunitate sau de asigurare a protecţiei anumitor
investitori neputând justifica această încălcare. Astfel, dreptul de dispoziţie
îşi găseşte o dublă limitare în dispoziţiile legale criticate: pe de o parte,
există interdicţia de a exercita dreptul de dispoziţie prin achiziţionarea de
acţiuni ale societăţilor de investiţii peste limita prevăzută de lege, şi, pe
de altă parte, se instituie obligaţia de a vinde acele acţiuni care depăşesc
pragul de deţinere de 1%, în termen de 3 luni de la depăşirea acestui nivel de
deţinere.
De asemenea, susţine că legislaţia Uniunii Europene
prevede ca măsură de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuării
ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere.
Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care
doreşte preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică
adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare
introdusă şi în Legea nr. 297/2004, care este aplicabilă şi în cazul
societăţilor de investiţii financiare.
Prevederile de lege criticate contravin şi
dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, încălcând libertatea economică a
acţionarilor societăţilor de investiţii financiare, prin limitarea accesului la
desfăşurarea unei activităţi cu caracter comercial.
In concluzie, susţine că nu pot fi incidente dispoziţiile
art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului de proprietate şi a
libertăţii economice nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de
acest text constituţional.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată. Limitarea dreptului este proporţionala cu
scopul urmărit, şi anume asigurarea respectării legii, pe de o parte, şi
împiedicarea preluării ostile, folosirea unor strategii netransparente şi
păstrarea caracterului de organisme de plasament colectiv al S.I.F.-urilor, pe
de altă parte. Nu se poate reţine că dispoziţiile criticate încalcă voinţa
acţionarilor, deoarece reclamantul, împreună cu un număr limitat de acţionari,
nu reprezintă întregul acţionariat al S.I.F.-urilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind
piaţa de capital,' publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr.
41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, şi modificate prin
art. unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
In prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:
„(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură
ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise
de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea
fondurilor proprietăţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al
societăţilor de investiţii financiare.
(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat
pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depăşesc limitele prevăzute la
alin. (1).
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia
ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare
societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementată pe care
sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.
(4) In termen de 3 luni de la data depăşirii limitei
de i% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, acţionarii
aflaţi în această situaţie sunt obligaţi să vândă acţiunile care depăşesc
limita de deţinere.
(5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea
prezentului articol."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 privind
garantarea proprietăţii private, art. 45 referitoare la libertatea economică şi
în art. 53 privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a pronunţat
recent prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, încă nepublicată.
Cu acel prilej, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice
persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu
persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către
societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor
Proprietăţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al
societăţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni
ale unei societăţi de investiţii financiare a fost introdus de către legiuitor
din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de
societăţile de investiţii financiare, societăţi care - potrivit art. 1 din
Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi
de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietăţii
Private şi funcţionează ca societăţi comerciale pe acţiuni.
Curtea constată că societăţile de investiţii financiare
nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, astfel cum le
califică în mod eronat autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât au
fost constituite prin voinţa legiuitorului, din transformarea Fondurilor Proprietăţii
Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect
de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv
care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru
schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private, iar
majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de
acţiuni.
Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul de
proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent
să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând
institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale şi economice
generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. In acest sens este şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 515/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie
2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a altor dispoziţii din Legea
privind piaţa de capital, a stabilit că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili limitele dreptului de
proprietate, iar, în considerarea acestei competenţe, anumite prevederi din
Legea nr. 297/2004, constatate ca fiind constituţionale, au instituit limite
ale dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate
comercială.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea
constată că impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la
societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor
proprietăţii private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din
Constituţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor alin. (4) al art. 2861 din Legea privind piaţa de
capital, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece obligaţia de
a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unei
societăţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancţiune
a nerespectării unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de
proprietate privată, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală.
Referitor la dispoziţiile art. 45 din Constituţie,
invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că,
potrivit normei constituţionale, este garantată exercitarea „în condiţiile
legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar
textul alin. (4) al art. 2861 din Legea nr. 297/2004 nu face decât
să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o
activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite
de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli
de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească
sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de
capital, excepţie ridicată de Cătălin Constantin Chelu în Dosarul nr.
7.662/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu