DECIZIE Nr.
111 din 9 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 112 din 19 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de
procedură civilă excepţie ridicată de Ştefan Popovici
în Dosarul nr. 1.155/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef, făcând referatul
cauzei, arată că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere
prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea
angajării unui avocat care să îl poată reprezenta în faţa
Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public se opune
acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de
autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.155/245/2008, Tribunalul Iaşi -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin.
1 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Ştefan
Popovoci cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva
Sentinţei civile nr. 11.301 din 16 octombrie 2008, pronunţată de
Judecătoria Iaşi într-o cauză civilă având ca obiect partaj
bunuri comune.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
invocă înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 27 şi
44.
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
a art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă este
constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, care au următorul cuprins: „Creditorii personali ai unui
debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să
urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate
comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala
acestora."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, se
invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 27
referitoare la inviolabilitatea domiciliului şi art. 44 privind dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra textului de lege criticat s-a pronunţat
prin Decizia nr. 921 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, departe
de a contraveni prevederilor art. 44 din Constituţie ce au ca obiect
garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă
controlului le dă expresie, întrucât împărţeala pe care o
instituie, ca o condiţie prealabilă imperativă a realizării
creanţei faţă de debitorul coproprietar, constituie o
măsură de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu
are calitatea de debitor faţă de creditorul urmăritor.
Aşa fiind, susţinerea potrivit căreia
s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate nu poate fi primită.
Raţiunile care au stat la baza adoptării
soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în
prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor
art. 27 din Constituţie, nu se poate reţine nicio legătură
semnificativă între acestea şi dispoziţiile de lege criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ştefan Popovici în Dosarul nr.
1.155/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman