DECIZIE Nr.
1108 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedura civila si
ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 4 din 3 ianuarie 2008
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă şi
ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, excepţie ridicată de Şerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al
Judecătoriei Pucioasa.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 446/283/2007, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 din
Codul de procedură civilă şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Şerban
Gheorghe în cadrul soluţionării unei acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 79 din Codul de
procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât restrâng accesul efectiv la
justiţie, prin interzicerea căilor de atac, iar dispoziţiile art. 20 alin. (2)
din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o inegalitate
între justiţiabilii care îşi micşorează pretenţiile după înregistrarea cererii
şi cei care îşi menţin pretenţiile iniţiale.
Judecătoria Pucioasa opinează
în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu contravin Constituţiei, aşa cum a statuat şi Curtea
Constituţională.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 79 din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 79 din Codul de procedură civilă au
fost modificate prin art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, şi au în prezent următorul
cuprins: „Incheierile prevăzute la art. 77 alin. 3 şi la art. 78 alin. 2 nu
sunt supuse niciunei căi de atac."
Dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997
au următorul cuprins: „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în
cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în
cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va
pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de
judecată. In cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în
acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se
percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea şi ale art. 21 alin.
(1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
1. Cu privire la dispoziţiile
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Curtea reţine că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate este nemulţumit, în realitate, de faptul că, în cazul
micşorării pretenţiilor după înregistrarea cererii, taxa de timbru se percepe
la valoarea iniţială, spre deosebire de situaţia în care, în cursul procesului,
se măresc pretenţiile, caz în care taxa de timbru se recalculează. Aşadar,
solicitarea autorului excepţiei este aceea de a se modifica textul dedus
controlului de constituţionalitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,
astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca
atare.
II. Referitor la dispoziţiile art. 79 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că, prin Decizia nr. 208/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, s-a
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 78 alin. 3 din acelaşi cod, dispoziţii
care, într-o redactarea anterioară, aveau un conţinut similar cu cel al
actualului art. 79. Cu acel prilej, s-a reţinut că instituirea unor reguli
speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât
timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a reitera
cererea de asistenţă judiciară în faţa aceleiaşi instanţe, în măsura în care au
intervenit elemente noi, de natură a impune şi justifica admiterea unei
asemenea cereri. Intrucât hotărârea instanţei se raportează la o anumită situaţie de fapt, anume lipsa de
posibilităţi materiale, care poate fi doar temporară sau conjuncturala, sau
poate fi determinată de insuficienţa probatoriului administrat în susţinerea
cererii, legiuitorul nu a conferit încheierii autoritate de lucru judecat,
oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea. Chiar dacă
încheierea prin care s-a dispus o asemenea măsură nu este supusă niciunei căi
de atac, opţiunea legiuitorului este impusă de exigenţa soluţionării cu
celeritate a procesului dedus
judecăţii. Altfel, a recunoaşte solicitantului dreptul de a ataca
la instanţa ierarhic superioară respectivele încheieri ar însemna a oferi cale
liberă abuzului de drept procesual, cu consecinţa prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul
instanţelor de judecată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Şerban Gheorghe în
Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean