Decizia Nr.1101 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miror Impex“ - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 3.010/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.555D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că, deşi dispoziţiile criticate au fost abrogate, ele continuă să producă efecte juridice în cauză, astfel încât în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea este competentă să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate invocată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.010/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Miror Impex“ - S.R.L. din Tulcea într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii fiscale de impunere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile de lege criticate, aşa cum sunt acestea puse în aplicare de către organele de control fiscal, contravin principiilor Constituţiei, întrucât produsele cărora li se aplică regimul accizelor sunt supuse unei duble impozitări: accize şi taxa pe valoarea adăugată. Mai mult, aplicarea accizelor la serviciile de manoperă a obiectelor din aur, respectiv manopera de semilucrare sau corectare a defectelor bijuteriilor, la care se aplică TVA, impune eliminarea aplicării accizelor asupra bijuteriilor comercializate.Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, accizele precedă taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare. Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că nu poate fi reţinută încălcarea niciunei dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul conţinut:– Art. 207 lit. f): „Următoarele produse sunt supuse accizelor: [...]f)bijuterii din aur şi/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia verighetelor.“;– Art. 208 alin. (7): „În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă: a)pentru produsele provenite din producţia internă - preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza;b)pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie;c)pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacră principiile generale ale statului român, art. 45 privind libertatea economică, art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi şi în art. 56 referitoare la contribuţiile financiare. Curtea constată că, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Însă aceste dispoziţii constituie temeiul juridic al deciziei de impunere a cărei anulare se solicită prin cererea adresată instanţei judecătoreşti, astfel că în speţa dedusă judecăţii ele continuă să producă efecte juridice, având legătură cu soluţionarea cauzei. Aşa fiind, ţinând seama de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, în conţinutul pe care acestea îl aveau la data emiterii deciziei de impunere. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că regula generală în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reţine, în consecinţă, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Din aceste reglementări constituţionale rezultă că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Analizând motivele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute, întrucât accizele şi taxa pe valoarea adăugată sunt impozite indirecte pe care contribuabilul, persoană juridică, le încasează în temeiul legii şi apoi le varsă la bugetul de stat, sumele reprezentând aceste impozite fiind suportate de consumatorul final, adică cel care dobândeşte pentru sine bunurile ori serviciile impozitate; prin urmare, în cazul acestor impozite contribuabilul îşi îndeplineşte obligaţia legală, fără a datora şi plăti din veniturile sale nicio sumă şi, deci, fără a suferi vreun prejudiciu. Pe de altă parte, trebuie reţinut faptul că, potrivit regulilor generale aplicabile în materie fiscală, pot fi instituite mai multe sarcini fiscale asupra aceloraşi categorii de mărfuri (de exemplu, accize, taxe vamale şi TVA), taxa pe valoarea adăugată aplicându-se asupra bunurilor şi/sau serviciilor al căror preţ include alte impozite indirecte. Independent de raţiunile înfăţişate mai sus, analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea observă că acestea vizează interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate de către organele de control fiscal sau de către instanţa judecătorească. Or, în ceea ce priveşte sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituţionalităţii unei anumite interpretări date de organele administrative sau de instanţele judecătoreşti prevederilor legale, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miror Impex“ - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 3.010/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu