DECIZIE Nr.
1100 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 14 alin. 1 1 si art. 385 16
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 850 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38514 alin.
11 şi art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului
excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, expunând pe
larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, întrucât în realitate se doreşte modificarea textului dedus
controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia nr. 2.941 din 31 mai 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.129/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38514 alin. 11 şi art. 38516 alin. 1 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Petrică
Hogea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 38514 alin. 11 şi art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale „în
măsura în care este obligatorie ascultarea inculpatului în recurs, dacă
anterior acesta a fost achitat de ambele instanţe, în loc să se prevadă soluţia
casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării, fără a se
ţine seama de natura juridică a recursului, care este o cale de atac de casare,
ceea ce este de natură să înfrângă art. 21 alin. (3) din Constituţie privind
dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 11 şi 19 din Legea fundamentală
raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei
solicită modificarea textelor de lege criticate, ceea ce nu intră în competenţa
de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 38514 alin. 11 şi art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură
penală sunt constituţionale. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea,
menţionează că dispoziţiile art. 19 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38514 alin. 11, cu denumirea
marginală Verificarea hotărârii, şi ale art. 38516 alin. 1, cu denumirea marginală Soluţii
şi chestiuni complementare din Codul de procedură penală, astfel cum au
fost modificate şi completate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins:
- art. 38514 alin. 11: „Cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să
procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse
în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost
ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe
nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.";
- art. 38516 alin. 1: „Când instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre
rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d), se pronunţă prin decizie şi asupra probelor ce
urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. La termenul fixat
pentru rejudecare, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea
inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială,
Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de
fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva
inculpatului o hotărâre de condamnare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 19
referitoare la extrădare şi expulzare şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia solicită în realitate modificarea soluţiei
legislative consacrate de textele de lege criticate, în sensul reglementării
soluţiei casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării
inculpatului, spre deosebire de prevederile actuale care dau dreptul instanţei
de recurs să asculte inculpatul. O asemenea critică nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate
ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenţa
Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului său în sensul
dorit de autorul excepţiei.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38514 alin. şi art. 38516 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu