DECIZIE Nr. 11
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 79 din 5 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Nikolaus Horst Kohl în Dosarul nr. 1.585/325/2009 al Judecătoriei
Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi
arată că partea Erica Gheorghe a comunicat la dosar note scrise cu
privire la situaţia de fapt din dosarul de fond în care a fost
ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.585/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989. Excepţia a fost ridicată de Nikolaus Horst Kohl într-o
cauză civilă având ca obiect o acţiune de constatare a
nulităţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia
susţine, în esenţă, faptul că prevederile criticate
„derogă de la principiile pe care este aşezat dreptul românesc
şi care guvernează în continuare o parte a raporturilor juridice
deduse judecăţii şi în care părţile nu sunt
ţinute de condiţia diabolică şi restrictivă a unui
termen limitat în cadrul căruia să-şi exercite dreptul de a
invoca nulitatea absolută".
Judecătoria Timişoara consideră că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „Prin
derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la
acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare
a prezentei legi."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 care reglementează
universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 referitoare la
munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 42 privind
interzicerea muncii forţate, ale art. 46 care reglementează dreptul
la moştenire şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Totodată, invocă şi art. 17 din Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost
supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 427 din
18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, Decizia
nr. 673 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Decizia nr. 114 din 19
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
233 din 26 martie 2008, şi Decizia nr. 239 din 19 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 8
aprilie 2009, Curtea a statuat că acest text este constituţional.
In considerentele acestor decizii, Curtea a
reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu
poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi
instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în
constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare
a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea
valorificării acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni
sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine
prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi
de asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu
atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Imprejurarea că persoana interesată,
deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de
introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi
consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat
exigenţei legale lipseşte de îndreptăţire critica
reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur
propriam turpitudinem allegans".
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior
menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu
au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate
nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Nikolaus Horst Kohl în Dosarul nr.
1.585/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu