DECIZIE Nr.
1097 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) si (3) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor
de concesiune de servicii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 715 din 27 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marrati
Construcţii" - S.R.L, din Giarmata în Dosarul nr. 1.040/59/2009 al Curţii
de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.040/59/2009, Curtea
de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 283 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Marrati Construcţii" - S.R.L. din Giarmata.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul liberului acces la justiţie
sub două aspecte: prin limitarea posibilităţii de administrare a probelor
(conform procedurii din recurs) şi prin restrângerea gradelor de jurisdicţie,
hotărârea pronunţată de curtea de apel având caracter irevocabil.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal învederează faptul că
prevederile legale criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, motiv pentru
care, deşi reţine că petenta nu şi-a motivat îndestulător solicitarea,
neprecizând modul cum sunt încălcate dispoziţiile constituţionale şi cele ale
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate, apreciază ca fiind necesară sesizarea Curţii Constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 283 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul conţinut: „(2)
Plângerea va fi soluţionată în complet de 3 judecători.
(3) Plângerea se soluţionează potrivit dispoziţiilor
art. 3041 din Codul de procedură civilă. Prevederile secţiunii a 9-a se
aplică în mod corespunzător."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) care
consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi
dispoziţiile art. 6 privitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 13
care consacră dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra dispoziţiilor criticate s-a pronunţat în repetate rânduri,
constatând conformitatea acestora cu prevederile Constituţiei. In acest sens
sunt Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, Decizia nr. 230 din 4 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 17
aprilie 2008, şi Decizia nr. 1.098 din 15 octombrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 26
noiembrie 2008.
Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevede în mod expres, prin art.
255 alin. (1), că „(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu
încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de
a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare". In
aceste condiţii, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de
atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la
justiţie, atât timp cât,
potrivit celor prevăzute de art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de
a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la curtea de apel
- secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul
autorităţii contractante. In plus, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
căruia „(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că, „Impotriva
hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii", atribuie
exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii
competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a
căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii
împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării
dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Curtea constată că dispoziţiile art. 283 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt în concordanţă cu
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), precum şi cu reglementările
internaţionale cuprinse în art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un recurs
efectiv, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a
drepturilor procedurale, întrucât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul
în toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Pentru considerentele prezentate mai sus, Curtea
apreciază că în prezenta cauză nu sunt relevate aspecte noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, soluţia pronunţată
prin deciziile menţionate şi argumentele care le-au fundamentat păstrându-şi
valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 283 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune
de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marrati
Construcţii" - S.R.L. din Giarmata în Dosarul nr. 1.040/59/2009 al Curţii
de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu