Decizia Nr.1093 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială UPC România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.653/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.984D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu numai că nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, din contră, dau expresie acestora. Arată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor dispune încetarea practicilor incorecte, acest fapt neconstituind un impediment în exercitarea dreptului la apărare. Totodată, textul de lege criticat reprezintă opţiunea legiuitorului pentru realizarea unei protecţii a consumatorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.653/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială UPC România - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauză de contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, fiind obligat la executarea sancţiunii înainte de soluţionarea cauzei şi rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate, se încalcă dreptul la un proces echitabil şi principul egalităţii în faţa legii. Deşi au fost aplicate clauzele contractuale, societatea comercială a fost sancţionată de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care a aplicat dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007, ceea ce încalcă accesul societăţii comerciale la o activitate economică.Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, textul de lege criticat nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. Totodată, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu principiul liberei exercitări a comerţului în condiţiile legii. În contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu următorul conţinut:– Art. 12: „(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează.(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse.“;– Art. 13: „(1) În măsura în care se consideră necesar, ţinând cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a neglijenţei comerciantului, una dintre următoarele măsuri: a)încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte; b)interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent; c)transmiterea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi o copie a materialului publicitar difuzat. (2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care sa dispus această măsură a rămas definitivă şi irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanţa care a emis hotărârea definitivă şi irevocabilă, respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita:a)publicarea acesteia, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată; b)publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârşită, data la care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse. (3) Publicarea, în condiţiile prevăzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 45 referitor la libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reglementează măsurile care pot fi luate împotriva operatorilor economici care recurg la practici comerciale incorecte, astfel cum acestea sunt definite la art. 4 din lege. Totodată, Curtea reţine că scopul declarat al legii este acela de a asigura o mai bună funcţionare a pieţei şi un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Astfel, reglementarea, în cuprinsul Legii nr. 363/2007, a măsurilor necesare combaterii practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii determină responsabilizarea operatorilor economici implicaţi în comercializarea produselor şi serviciilor şi, drept consecinţă, se asigură un nivel superior de protecţie a consumatorului. Obligaţiile operatorilor economici de a nu recurge la practici comerciale incorecte, precum şi măsurile şi sancţiunile ce pot fi luate în cazul în care se constată existenţa/iminenţa recurgerii la practici comerciale incorecte au caracter de protecţie pentru consumator, şi nicidecum un caracter discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziţiei specifice pe care fiecare participant (consumator sau comerciant) o deţine în raporturile ce se creează. De altfel, în condiţiile în care, în mod evident, situaţiile în care se află consumatorii şi partenerii lor - producători, comercianţi şi prestatori de servicii - sunt diferite, este firesc ca tratamentul juridic aplicabil să fie diferit, aceasta justificânduse în mod raţional şi obiectiv. În ceea ce priveşte chestiunea accesului liber la o activitate economică, instanţa de contencios constituţional a statuat că, într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie“. Or, libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică căruia operatorii economici trebuie să i se conformeze şi, în consecinţă, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite (Decizia nr. 89 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 28 februarie 2006). Referitor la critica potrivit căreia operatorul economic este obligat la executarea sancţiunii înainte de soluţionarea cauzei şi rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Se observă că nemulţumirea autorului excepţiei porneşte de la faptul că acestei contravenţii nu îi este aplicabil regimul juridic general al contravenţiilor, potrivit căruia plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii suspendă executarea acestuia. În cauza de faţă, lipsa efectului suspensiv de executare al plângerii formulate ţine tocmai de asigurarea unei protecţii sporite a consumatorului. Astfel că, deşi contestarea în instanţă a ordinului emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a deciziei emise de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor prin care s-au dispus măsurile prevăzute la art. 13 din lege nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse, nu s-ar putea susţine că legiuitorul nu are o justificare obiectivă şi raţională pentru a adopta norme derogatorii de la dreptul comun. În aceste condiţii, Curtea constată că nu poate fi primită critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 45 referitor la libertatea economică. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială UPC România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.653/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu