DECIZIE Nr.
1080 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si art. 12 alin. (2) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei, precum si a art. 31 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 848 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 alin. (2) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi a art. 31 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Riccardi Trans
Service" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.557/2002 al Tribunalului Comercial
Mureş.
La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
8.557/2002, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 alin. (2)
din Legea nr. 85/2006, precum şi a art. 31 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Riccardi Trans Service" - S.R.L. în
cauza ce are ca obiect judecarea cererii de evacuare formulate în cadrul
procedurii de faliment al debitoarei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Se arată că dispoziţiile art. 6 şi art. 12 alin. (2) din Legea
nr. 85/2006 prevăd, în favoarea judecătorului-sindic, puteri nelimitate,
hotărârile acestuia nemaifiind supuse cenzurii instanţelor de control ierarhic
superioare. Totodată, art. 31
din Codul de procedură civilă încalcă aceleaşi prevederi constituţionale
menţionate, deoarece cererea de recuzare se judecă în camera de consiliu,
justiţiabilul fiind în imposibilitate de a-şi formula apărări.
Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate
contravin prevederilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă, deoarece
permit judecătorului-sindic să pronunţe hotărâri în care s-a antepronunţat.
Tribunalul Comercial Mureş apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât
prevederile legale criticate au avut în vedere instituirea unei proceduri
simple şi operative de soluţionare a unor astfel de cereri.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că
Judecătorul-sindic are atribuţii numai în ceea ce priveşte controlul
judecătoresc al activităţii administratorului judiciar. In ceea ce priveşte
deciziile luate de Judecătorul-sindic, acestea pot fi atacate cu recurs, fără
să existe o cenzură a instanţelor ierarhic superioare.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile
legale criticate sunt norme de procedură, a căror reglementare aparţine
competenţei legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 6 şi
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, precum şi ale art. 31 din Codul de
procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 6 din Legea nr. 85/2006: „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia
recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază
teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul
comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul
asociaţiilor si fundaţiilor, si sunt exercitate de un judecător-sindic";
- Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006: „Dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind
incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă
succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după
casarea hotărârii în recurs.";
- Art. 31 din Codul de
procedură civilă: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu,
fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc
de dovadă a motivelor de recuzare.
In cursul judecării cererii de recuzare nu se va
face nici un act de procedură."
Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, art. 21 privind accesul la justiţie şi art. 24 privind dreptul la
apărare, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006 reglementează
competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul,
stabilind că procedurile prevăzute în conţinutul legii vor fi exercitate de un
judecător-sindic. Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevede că
dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind
incompatibilitatea nu se aplică judecătorului-sindic care pronunţă succesiv
hotărâri în acelaşi dosar.
Analizând dispoziţiile art. 6 şi art. 12 alin. (2) din
Legea nr. 85/2006, Curtea reţine că, în cadrul procedurii insolvenţei, sunt
stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind însă aplicabil
art. 149 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia prevederile legale se
completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură
civilă, Codului civil, Codului comercial român şi ale Legii nr. 637/2002 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul
insolvenţei. Astfel, sunt respectate atât principiul constituţional al
accesului la justiţie, cât şi cel al dreptului la apărare. Legiuitorul a avut
în vedere, la instituirea lor, ocrotirea intereselor părţilor, în sensul de a
se evita formularea şicanatorie a cererilor de recuzare, asigurând efectuarea
cu celeritate a atribuţiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi
nejustificate, pe' care le impun desfăşurarea şi finalizarea procedurii
insolvenţei.
Judecătorul-sindic care a pronunţat o hotărâre, în
conformitate cu atribuţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr.
85/2006, nu numai că nu devine incompatibil pentru acest motiv, ci este obligat
să efectueze în continuare actele impuse până la finalizarea procedurii.
Stabilirea în această modalitate a atribuţiilor judecătorului-sindic, prin
Legea nr. 85/2006, corespunde cerinţelor constituţionale impuse de art. 126
alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată se stabileşte numai prin lege.
In virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea
unor situaţii deosebite, poate să stabilească, în parte, şi reguli de procedură
speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun, ca în cazul de faţă.
Totodată, Curtea reţine că regulile de procedură
prevăzute de Legea nr. 85/2006 se aplică în mod echitabil creditorilor şi
debitorilor aflaţi în situaţie identică şi care se încadrează în ipotezele
normelor juridice respective, fără a institui privilegii sau discriminări,
fiind astfel respectate dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 31 din
Codul de procedură civilă, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată.
Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a
legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de
recuzare, care să preîntâmpine cererile şicanatorii, de natură să tergiverseze
soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, în condiţiile în care judecarea
recuzării nu vizează fondul cauzei şi nu presupune dezbateri contradictorii.
Prevederea că instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără
prezenţa părţilor nu este discriminatorie şi nici nu împiedică accesul la
justiţie, având în vedere că se aplică în mod egal tuturor participanţilor la
proces, iar încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată
cu fondul, prilej cu care partea interesată îşi poate valorifica inclusiv
dreptul la apărare.
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 11 din 18 ianuarie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, Curtea a
statuat că dispoziţiile art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă nu
contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 24 şi nici ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi
de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Susţinerea că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă nu poate fi reţinută,
având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit
cărora sunt neconstituţionale prevederile legale care încalcă dispoziţiile sau
principiile Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, precum şi a art. 31 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Riccardi Trans Service" -
S.R.L. în Dosarul nr. 8.557/2002 al Tribunalului Comercial Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta